Tangled love

Capitolul 4 - Why me?!

"Feeling something deep inside
That I just won't admit
I just don't know why I can't
Stop feeling like this"

Joe Jonas - Tell me why

        Ma trezesc foarte obosita, am dormit mult prea putin aseara. I-am spus lui Lexy sa plecam inainte de miezul noptii, dar cand se simte bine, Lexy nu mai poate fi oprita de nimeni din a face ceea ce vrea. Nici nu puteam sa plec fara ea, as fi fost nepoliticoasa, asa ca am reusit sa dorm abia patru ore. Nici nu vreau sa ma gandesc cum voi putea ramane treaza in timpul orelor.

        Mai stau putin intinsa in pat, dupa care ma ridic in capul oaselor si ma gandesc putin la ultimele trei zile din viata mea. M-am mutat in Chicago, locuiesc intr-un apartament de cinci stele, invat la cel mai bun liceu din oras si se intampla sa fiu indragostita de un tip ce are o iubita din obligatie. Nu este tocmai viata pe care mi-o doream cand am spus ca vreau sa uit de trecut.

        Oh, nu te mai plange atat, e limpede ca viata asta e de o suta de ori mai buna decat cea de acum trei zile, bombane vocea mea interioara. Urasc ca trebuie sa ma contrazic cu o voce de care nu pot sa scap.

***

        O, nu! Asta nu mi se poate intampla iarasi! Nu am gasit niciun taxi in dimineata asta, asa ca am fost nevoita sa merg prin aglomeratia matinala a marelui Chicago. Acum merg complet pierduta prin holurile scolii si nu pot gasi clasa in care trebuie sa ajung. Ar trebui sa avem un ghid sau ceva de genul asta la inceput, intr-o scoala atat de mare, e greu sa stii unde sa mergi.

        Intr-un final, reusesc sa gasesc clasa, dar profesoara nu prea pare sa imi asculte explicatiile in legatura cu intarzierea mea.

        - Va rog sa ma scuzati, doamna Hartley, doar ca sunt noua aici si nu am putut gasi clasa la timp. Nu se va mai repeta.

        - Uite ce e, domnisoara Donovan, orice scuza ai avea, nu compenseaza faptul ca ai intarziat. Astazi, detentie dupa ore. Ai grija sa gasesti clasa la timp, imi spune ea cu un aer superior.

        Clasa izbucneste in ras, iar eu ma simt ca ultimul om. Merg in liniste catre banca mea, dar nu pot sa nu observ ca si Damien rade. Simt ca tocmai am primit un pumn in stomac.

        - Megan, pe unde naiba ai umblat? ma intreaba in soapta Lexy.

        - A trebuit sa vin pe jos la scoala, iar apoi m-am pierdut prin holurile scolii, ii explic eu.

        - Aveti ceva sa ne spuneti fetelor? se aude vocea insuportabilei doamne Hartley. Cat de mult are de gand sa ma faca de ras in fata tuturor colegilor?! Oftez si in cele din urma, si eu, si Lexy ne cerem scuze pentru ca am deranjat ora.

        In pauza de pranz, merg in sala de mese si o caut cu privirea pe Lexy. O gasesc rapid, iar ea imi face semn cu mana sa ma indrept spre ea. La masa se mai afla o fata cu parul lung si brunet, avand un zambet larg si senin.

        - Buna, eu sunt Ashley, ma bucur sa te cunosc. Lexy mi-a spus multe despre tine.

        - Hei, eu sunt Megan, dar presupun ca Lexy ti-a spus asta deja. Pot sa ma asez aici?

        - Normal, imi spune Ashley prietenos.

        Il vad pe Damien intrand in incapere alaturi de Kate,Zack si alte doua fete. Incerc sa ma ascund, nu vreau sa dau ochii cu el. Ashley imi observa gestul si incepe sa rada.

        - Megan! Nu fii fraiera! Du-te si vorbeste cu el, nu ai nimic de pierdut, spune ea cu un ton increzator.

        - Stii ceva? Ai dreptate. Nu ar trebui sa ma ascund. O sa ma duc chiar acum la el.

        Cu aceste cuvinte, m-am ridicat de la masa sub privirile celor doua prietene ale mele si, cu pasi repezi, ma indrept catre Damien. El vorbeste cu grupul lui si nu pare sa ma observe. Decid sa ii intrerup si sa vorbesc putin cu el.

        - Umm, Damien, putem vorbi putin?

        - Da, desigur Megan. Prieteni, revin imediat, le spune el. Deci, ce s-a intamplat?

        - Ce vrea si asta? Vocea uneia dintre fete imi atrage atentia.

        - Incearca sa atraga atentia, exact ca toate celelalte, spune Kate, vizibil iritata de prezenta mea.

        - Nimic. Pa, Damien, spun eu privind-o cu dispret pe Kate. Nu pot sa cred ca ar crede asa ceva despre mine. De fapt, pot, pentru ca nu este decat o scorpie. Mi-ar placea sa ii spun in faţă aceste cuvinte, dar nu vreau sa intru in si mai multe belele, asa ca plec fara sa ma uit inapoi.

        - Siii, cum a fost? ma intreaba Lexy si Ashley in acelasi timp.

        - Scurt si neinteresant, spun printre dinti. Haideti sa plecam de aici, va rog.

        Amandoua se ridica de la masa si apoi iesim impreuna din sala de mese. Ne plimbam prin curtea scolii, iar eu le intreb pe Lexy si Ashley ce ora au.

        - Eu am istorie acum, spune Lexy.

        - Si eu la fel, zice Ashley. Tu ce ora ai, Meg?

        - Am engleza, deci ne vedem mai tarziu. Pa, fetelor! spun si plec spre clasa, pentru a ma asigura ca nu mai intarzii.

        Holurile deja s-au golit, iar eu iarasi umblu stinghera. Sunt sigura ca nu am intarziat, mai este un minut pana cand se suna. Doua maini puternice ma apuca de umeri si ma lipesc de perete. Sunt luata prin surprindere, asa ca incep sa ma zbat, dar ma opresc imediat ce observ cine este "atacatorul".

        - Voiam sa vad ce faci si sa-ti spun buna, imi spune el.

        - Ciudat mod de a spune buna, izbucnesc eu in ras. Pai fac bine, Zack, dar o sa fac rau daca intarzii si la ora de engleza.

        - Da, inteleg. Nu vreau sa iti fac probleme cu profesorii. M-am simtit bine aseara cu tine, Megan, spune el accentuand fiecare litera a numelui meu.

        - Si eu m-am simtit bine, murmur eu surprinsa de gestul sau.

        - Ma bucur sa aud asta. Poate mai iesim candva. Acum du-te, nu vreau sa intarzii, spune el indepartandu-se, lasandu-ma lipita de peretele rece al holului.

        Ajung la timp la ora, dar din nou, nu acord mai deloc atentie lectiei. Ma gandesc in continuu la Kate, pe care nu o suport, la Damien, in fata caruia m-am facut de ras de doua ori in aceeasi zi, si chiar la Zack, ma intreb de ce vrea sa mai iesim...

        Gandeste, Sherlok! Iti petreci noaptea cu el, te lipeste de peretele holului si iti mai cere si alte intalniri. Tu de ce crezi ca vrea sa iesiti?! ma mustra inegalabila mea voce interioara. Poate ca are dreptate, dar nu vreau sa trag concluzii pripite. In plus, nu as vrea sa ma gandesc la doi baieti pe care sa ii plac.

        Dupa ore, imi duc cartile la dulap, inainte sa merg la clasa de detentie. Jur ca daca mai intarzii o data, o sa ma mut intr-un taxi ca sa nu se mai repete. Sirul gandurilor imi este intrerupt de cateva strigate de afara. Un grup mare de elevi formeaza un cerc pe iarba din curtea scolii. Toti privesc socati, dar nu imi pot da seama la ce se uita, asa ca ies in fuga in curte, pentru a vedea ce se intampla.

        Nu pot sa cred! Damien si Zack se lupta si isi aplica lovituri dure unul altuia. Cum pot sta toti elevii astia aici fara sa faca ceva?! Unul dintre ei s-ar putea rani foarte grav daca nu se opresc. Fara sa ma stau pe ganduri, ma bag intre ei si incerc sa ii despart. Amandoi incremenesc pentru cateva secunde cand ma vad, apoi se indeparteaza unul de altul aruncandu-si priviri ucigatoare.

        - Ce se intampla aici?! Se presupune ca sunteti prieteni! strig eu.

        - Intreaba-ti iubitul, spune Damien cu dispret si imi intoarce spatele.

        Raman perplexa la auzul replicii lui si nu stiu sa ce sa ii spun. Ma indrept catre Zack si ma asigur ca e bine, dupa care ii spun ca trebuie sa stam de vorba.