Tangled love

Capitolul 11 - The night

"I’m not like the other boys
Cause with you I’ve got no choice
You make me wanna lose my voice
I just wanna get you sideways
No, I’m not the type to lie
But I might just start tonight
Let me turn off all these lights
You know that you could be my favourite lullaby"
                                           The Cab - La la

        - Buna, John, baigui eu. La multi ani!

        - Ce concidenta sa ne intalnim aici. Nu stiam ca studiezi la Linkoln Park, imi spune el.

        - Nu prea am avut cand sa iti spun asta, sunt in ultimul an, murmur eu cu obrajii imbujorati, amintindu-mi de seara in care l-am cunoscut.

        - Nicio problema, avem timp in seara asta, spune el zambindu-mi provocator.

        Nu, nu trebuie sa fac vreo greseala in seara asta. Nu pot accepta sa stau cu el pentru restul serii.

        - Mi-ar placea, dar eu si prietenele mele trebuie sa plecam acum, spun eu.

        - Plecati asa devreme? Nu vrei sa te conduc eu acasa? ma intreaba el plin de speranta.

        - Ăă, da, cred ca e in regula. Asteapta-ma o secunda, spun eu.

        Merg cu pasi grabiti si disperati in a o gasi pe Lexy. Cheile mele sunt in masina ei si trebuie sa le recuperez daca voi pleca cu John. O zaresc flirtand cu un tip. Imi pare atat de cunoscut, bratele musculoase, parul ciufulit... e Zack, e chiar Zack. Involuntar, schitez un zambet sincer si ma gandesc ca poate se va infiripa ceva serios intre ei. Chiar arata dragut impreuna, imi pare rau ca trebuie sa ii intrerup.

        - Buna prieteni! Lexy, crezi ca ai putea sa imi dai cheile masinii tale? Trebuie sa imi iau cateva lucruri din masina, spun eu zambind.

        - De fapt, nu prea pot. Ashley m-a rugat sa ii imprumut masina mea pentru ca avea niste "chestii" de facut acasa cu Marc, izbucneste ea intr-un ras molipsitor.

        - Cine-i Marc? intreb eu confuza.

        - Nici eu nu stiu exact, l-a cunoscut astazi, dar e clar ca nu prea vrea sa piarda vremea, spune ea privindu-l cu coada ochiului pe Zack, care acum sta la cativa pasi de noi.

        Imi dau seama ca am intrerupt un moment important dintre ea si Zack, asa ca trec mai repede la subiect.

        - Cheile mele sunt in masina ta, ce ma fac acum? John voia sa ma duca pana acasa, dar nu am cum sa intru, spun eu revoltata.

        Il vad pe Damien stand langa Kate la cativa metri de noi, dar nu ne observa, asa ca imi mut privirea inapoi spre Lexy.

        - Atunci mergi la el acasa, nu se poate intampla nimic rau, nu ai baut mai deloc, deci iti poti purta de grija, spune ea.

        - Of, la naiba, spun eu. Bine, dar o sa mi-o platesti, spun eu in gluma.

        Ma intorc la John, care ma asteapta linistit langa iesire. Ii povestesc ce s-a intamplat si il rog sa ma primeasca la el pana maine dimineata. Incuviinteata din cap, apoi ma ia de mana si ne indreptam spre masina lui.

        Afara este racoare si o liniste deplina, total opusul atmosferei din interiorul cladirii. John imi deschide usa politicos, dar in momentul in care vreau sa ma urc in masina, aceleasi brate bine-facute foarte familiare mie, imi tin mana intr-o stramtoare din care nu ma pot elibera. Chipul sau ma priveste cu o mina impasibila si ma cutremur amintindu-mi de ce s-a intamplat mai devreme. El, mereu va fi el cel care ma va surprinde indiferent ce ar face. Oh, Damien. Niciodata nu stiu de ce este capabil acest superb barbat care acum ma strange din ce in ce mai tare de mana. Acum flirteaza cu mine, iar maine ma uraste. Acest lucru ma intriga si imi face fiecare celula din corp sa se cutremure, iar pulsul sa-mi creasca considerabil. Stransoarea sa ma trezeste din reverie si ma readuce cu picioarele pe pamant.