Tangled love

Capitolul 28 - Coming back for you

     "  So honey now

Take me into your loving arms
Kiss me under the light of a thousand stars
Place your head on my beating heart
I'm thinking out loud
Maybe we found love right where we are

When my hair's all but gone and my memory fades
And the crowds don't remember my name
When my hands don't play the strings the same way, mm
I know you will still love me the same. "

                                Ed Sheeran - Thinking out loud

         In urmatoarea zi ma trezesc devreme pentru ca nu mai pot dormi. Practic, nu am dormit mai deloc, toata noaptea m-am gandit la Damien si am numarat minutele pana la nunta sa. Daca ar fi fost o cale prin care sa il fac sa se razgandeasca in privinta nuntii, as fi ales-o fara sa ma gandesc de doua ori, dar nu exista. Am incercat totul, dar el nu a renuntat niciodata la Kate. Poate ca pana la urma simte ceva pentru ea, dar asta nu ma consoleaza cu nimic. Ar fi chiar mai dureros sa stiu ca toate clipele petreute impreuna au fost doar pentru distractia sa.

        Imi alung aceste ganduri mult prea oribile pentru o dimineata asa de frumoasa si ma duc in bucatarie ca sa pregatesc cafeaua. In mod normal m-as duce sa o cumpar gata facuta, dar acum ca John este aici, imi voi da silinta sa fac o cafea de una singura. El a dormit pe canapeaua din camera de oaspeti, in ciuda rugamintilor mele de a sta in camera mea. In timp ce preapar cafeaua, aud un geamat somnoros si cred ca John s-a trezit. E ciudat ca desi m-a cerut in casatorie, nu cred ca am petrecut mai mult de zece nopti impreuna. El intra in bucatarie, iar eu chicotesc cand imi ridic privirea. Parul sau blond este atat de ciufulit, dar in acelasi timp adorabil. Starea mea de spirit s-a imbunatatit considerabil de cand s-a trezit el.

        - Buna dimineata! Vad ca esti foarte matinala, remarca el apropiindu-se de blatul mesei pentru a lua cafeaua.

        - Nu te obisnui cu asta, zic eu razand, doar ca noaptea trecuta nu am putut sa dorm.

        - Inca de gandesti la el, nu-i asa? se intereseaza el.

        Nu stiu de ce isi face atatea griji cu privire la sentimentele mele. Eu daca as fi fost refuzata asa cum a fost el, nu m-as mai intoarce vreodata la acea persoana. Nu merit prietenia lui John, numai ca el inca nu si-a dat seama de asta. Totusi, ar fi o oportunitate excelenta sa scap de greutatea din sufletul meu impartasind cu el ceea ce simt. 

        - Da, asa e, afirm eu in cele din urma. Ideea e ca eu chiar incerc sa trec peste toata chestia cu nunta, numai ca ceva imi spune sa nu o fac. Exista o parte in mine care va tine intotdeauna la Damien, indiferent de ce ar face, suspin eu.

        - Uite, stiu ca ieri am spus ca nu vreau sa aud lucrurile astea, dar eram doar nervos. Vreau sa fiu aici pentru tine, sa iti dau sfaturi si sa iti fiu aproape, zice el imbratisandu-ma, iar eu chiar il cred, simt ca aceste cuvinte au fost spuse cu sinceritate. Vrei sa stii ce cred eu?

        Incuviintez sfios din cap si imi duc mana la ochi incercand sa opresc sirul de lacrimi care e pe cale sa izbucneasca.

       - Cred ca nu ar trebui sa renunti asa usor. Esti cea mai incredibila persoana pe care am intalnit-o, si stiu asta din clipa in care te-am vazut pentru prima data. Du-te la nunta aia si lupta pentru ce iti doresti, pentru ca altfel, te vei gandi toata viata la ce s-ar fi intamplat daca te duceai. Nu ai nimic de pierdut, doar de castigat. Arata-i lui Damien ca nu vei renunta la el prea curand. Daca nu vei reusi, eu voi fi tot aici, gata sa te consolez. 

        - Esti un om minunat, zic eu printre lacrimi. Am incercat sa ma abtin, dar discursul sau m-a emotionat cu totul. Iti multumesc ca dupa tot ce s-a intamplat esti aici, cu mine. O sa ma duc la nunta!