Zâmbete cu suspine

Capitolul 8

Se uită în pahar și era aproape gol, mai avea vreo două guri.
Dar nu-l putea termina, era deja al 4-lea, iar ea nu era obișnuită cu așa tare băutură.
Simțea cum începe să îi fie foarte cald în jurul ei și parcă o durere de cap nu o lăsa în pace.
Theo se apropie de Elis.
Theo: Hey fato, l-ai văzut pe Y?
Elis nu era în apele ei, se străduia să înțeleagă ce îi spunea Theo, însă nu-i părea deloc cunoscut ceea ce îi spunea. Așa ca a dat din cap în sens negativ.
Theo plecă mai departe și începu să-l caute pe Y.
Elis se ținea de balustrada scării de lângă un bloc și încercă să scoată telefonul să vadă cât era ceasul, nu-si mai amintea așa multe din seara asta. Tot ce știa era că mâine e sâmbătă și că e departe de casă. Aprinde telefonul și vede un apel pierdut de la Denis. Vrea să apese pe bara de notificări, însă începe să nu mai vadă ce este în jurul ei, și să nu mai audă. 

Singurul lucru care se mai auzea, erau sirenele de la o mașină de poliție.
Petrecere de minori cu alcool după ora 23:00. Asta provocase prezenta poliției.
Elis închise ochii și căzu pe spate. Pentru cateva minute nu mai simțea nimic. Apoi simțea viața din jurul ei, dar nu avea putere să deschidă ochii sau să spună ceva.
Auzi o voce de fată care se îndrepta spre ea, dar nu avea putere sa înțeleagă ce se întâmplă.
O voce disperată strigă: Pastore! Pastoree! Aici jos o fată, ajutor! 
Apoi nu a mai auzit nimic...

S-a trezit într-o cameră care nu părea să fie familiară, și s-a speriat. Se uită în jurul ei cu mirare, nu își amintea nimic. Și totuși, era o lumină aprinsă pe noptiera de lângă patul ei. Oo, și se pare că și telefonul era.
L-a apucat și s-a uitat cât era ceasul. Câțiva pași se auzeau ca se îndreaptă spre ușă. A aruncat repede telefonul sub plapumă și s-a întins în pat, învelită până la gât.
Ușa s-a deschis încet, o doamnă foarte finuță și drăguță s-a apropiat de Elis.

Emma : Hei, te-ai trezit!
Elis se uită încă plină de nedumerire la tot ce era în jurul ei.
Elis: B..bu..bună! Eu.. tu... Cine esti? Unde sunt?
Emma: Stai liniștită! Părinții tăi sunt jos, i-am chemat îndată ce te-am găsit!

Elis îsi mușcă buza, și își puse mâna în cap în timp ce își dădea părul de pe față pe spate.

Elis: Stați așa! Încă nu mi-ați răspuns cine sunteți! Si unde sunt? Si cum? Parinții mei? 
De unde? Vreau să știu ce s-a întâmplat!
Emma: Bine! Ai să vezi! Dar înainte de asta, vreau să vii să te vadă mama ta!
Era și este tare speriată.

Elis se înroșise din tălpi până-n urechi. Asta nu se putea! O să fie în detenție până la moarte dacă află mama...De fapt, deja aflase de la aceasta doamna Emma. Nu a fost o idee bună petrecerea. Era clar acum ce urmeaza. Si era ceasul 12:20. De ce nu era acasă la ea?
Elis se ridică din pat și se dezmorti scuturându-și mâinile și picioarele. Apucă telefonul pe care-l ascunse în buzunarul hanoracului și alături de Emma a coborât jos. Ajunse jos, se uită la părinții ei care o așteptau, însă privirea ei era una în jos, nu putea să se uite în ochii lor din cauza rușinii care o purta. Nu știa dacă ar trebui să înceapă să spună ea ceva. Nu știa dacă să le spună întâi că îi pare rău?!

Emma: Ne-am făcut griji pentru tine!

Emma se uita la mama lui Elis cu îngrijorare.

Mama: Te simti bine?
Elis: ..Eu..D..da..
Mama: Atunci putem pleca acasă! Gata cu prostiile din capul tău!
Ai să înveți o lecție bună din toate astea!

Elis simțea cum deja urmează o urecheală.. Sau poate i se confiscă telefonul. Dar cel mai grav era dacă vedeau conversațiile pe care le purta cu Theo si Kevin.

Mama: Mulțumesc Emma! Nu știu ce făceam dacă nu o găseai.. Cred că sunam politia! Dar nu știu cât ar fi durat...
Emma: Stai liniștită! Important este că ea e bine. Oricand ai nevoie, ma contactezi Dana!

Tatal fetei introduse cheia în contact și își îndreptă oglinda spre bancheta din spate pentru a o avea pe Elis în vizor.
Tata: Noi facem tot ce putem pentru tine și sora ta. Alții nu au ce aveți voi! Și tu așa știi să mă mulțumești pe mine și pe mama ta? Asa știi să fii un exemplu pentru surioara ta?

Mama era nervoasă dar în același timp o bufnise plănsul. Printre lacrimi a început să vorbească.
Mama: Elis în dreapta, Elis în stânga, Elis în sus, Elis în jos!M-am saturat să stau după o așa fată!
Îi port de grija de parcă ar fi un copil!
Elis se simțea vinovată și nu știa ce față să mai schițeze.. În acele momente voia să nu o mai vadă părinții. Pur și simplu voia să stea cu o plapumă care să o acopere complet si să nu vadă decât întuneric.

Mama: Cred ca i-am oferit prea multe. 
Telefon, computer, ieșire cu prietenii seara, responsabilități 0.
Tata: Nu te mai consuma dragă.

O strânse ușor de mână și îi mângaie obrazul.

Tata: Fetița asta de azi e pe mâinile mele!