Saptămănile trecuseră, chiar și craciunul, și anul nou. Era acum data de 24 februarie.
Elis se întorsese la școală după vacanța lungă de iarnă. Îi se părea că viața ei acum este una foarte plictisitoare, singurul care îi mai este prieten este Denis. Pentru restul colegilor e ca și invizibilă, iar pentru persoanele cu care lucrase cu câteva luni în urmă priveau ca pe un gunoi. Profesorii nu voiau să știe nimic mai mult decat dacă avea treabă cu materia lor.
Și așa Elis, stătea cu nasul roșu în fular și aștepta în stație să ajungă transportul.
Bineînțeles că își recuperase acum și telefonul.
Dar parcă nu mai avea nimic nicio importantă asta acum. Elis era în căutarea unui lucru... iar acel lucru nici măcar nu știa ce este exact, dar ceva cumva cineva trebuia să îi umple golul inimii, minții.
Telefonul începea să vibreze în buzunarul gecii. L-a apucat și a răspuns.
Elis: Da?
Denis: Ce faci măi? Nu ai mai ajuns acasă?
Elis: Ah Denis, tu erai.
Denis: Asta să o iau de bună sau nu?
Elis: Scuze, scuze, nuu, daaa, ia-o de bună!
Denis: Ai fi de acord să vii cu mine la primvară undeva?
Elis rămase ușor surpinsă și în același timp curioasă.
Schiță un zâmbet mic în colțul gurii.
Elis: Despre ce e vorba?
Denis: Un concert de muzică, dar nu e în zona noastră.
Am înțeles că vin și din afara țării.
Elis: Ow, super! Dar dacă nu cunosc și nu sunt fană, nu știu cât farmec are.
Denis: Nu trebuie să fi fană Elis, o să fie pe moment, ai să vezi.
Elis: Mă sperii băiete.Vorbesc cu mama și vedem cum facem. Okay?
Denis: Nu, nu ii spune. Vin diseara la voi ca să fac atmosfera mai faină, și bag eu vorbă bună ca să vii și tu.
Elis: Mersi, chiar mersi mult! Te aștept.
06:00 PM
Elis se uită pe fereastră când sosește Denis, deja era întuneric afară. Așa că a renunțat la idee si s-a dus să vadă ce face sora mai mică. Timp în care aranja jucăriile micuței fiindcă adormise, o aude pe mama de jos.
Mama: Stai liniștit Denis, că nu-i problemă, ia loc!
Se uită rapid în oglindă, își aranjă șuvițele ce atârnau pe față, și coboară în jos.
Mama: Hey, vino si tu la masa Elis, hai că te așteaptă Denis. Pe unde erai?
Elis: Hey Denis, bine ai venit!
Denis aplecă ușor din cap.
Elis: Mami, Liz a adormit, să știi.
Mama: Bine atunci, ajută-mă să punem masa.
CITEȘTI
Zâmbete cu suspine
DuchoweO problemă majoră întâlnită în ultimele secole ale omenirii, este depresia. Dușmanul cu care luptă în general adolescenții. Când lumea are lacătul pus la toate ușile, mai există o ușa ce stă deschisă pentru tine... acolo vei găsi pace, și ai să vezi...
