Zâmbete cu suspine

Capitolul 10

Elis stă la biroul din camera ei, cu caietele și manualele deschise, încercând să-și facă tema la chimie. Are o ciocolată caldă lângă ea. Face o pauza de la lucru, și se îndreaptă de geam. Vede cum primi fulgi apar. Sunt deși și mari.
Fuge în bucătărie, își lasă acolo ciocolata și iese afară.
De acolo își apucă cațelul care în câteva minute putea să înghețe. Îl pune în brațele ei si-l mângâie usor pe cap.

Elis: Trebuie să îți găsim un loc. Mama nu e de acord în casă, dar nu te pot lăsa aici.
Elis se uită în jurul ei încercând să găsească o idee de adăpost.
Ah, a găsit.
Intră în atelierul tatălui său, și acolo întinde o pătură groasă veche pe asfaltul rece. Îi aduce bolul de mâncare lângă el și îl mai răsfață câteva minute.
Se întoarce în casă, și dă ochii cu mama. Aceasta o apuca ușor de mână și se îndreaptă spre dormitorul ei, unde este și tatăl fetei. Elis presimtea că acum urmează că cei doi părinți să o judece, și să îi dea sentința pentru ceea ce a facut în ultimele săptămâni.
Dar nu a fost așa cum se aștepta. Cand a intrat în camera ei, tatăl fetei îi strângea cărțile de pe birou și le așeza în geanta ei.

Elis: Tata ce faci?
Tata: Trebuie să ajungi la scoala. Am vorbit cu doamna director, te va avea în vedere.
Elis în timp ce își încrucișează mâinile: Adică? În vedere?
Tata își îndreaptă ochelarii.
Tata: Da, Domnișoară! După terminarea acestui semestru vei învăța să devi cu adevărat domnișoară!
Elis: Bine, las-o asa.
Elis își apuca geanta, o lasă să atârne de un umăr și părăsește camera.

Mama se uită cu seriozitate la soțul ei.
Mama: Serios Ed? Asta e tot ce îi spui? Are nevoie de mai mult de atât! Ți s-a părut că te-a respectat prin ce a spus sau facut?
Tata: Stai linistită. Am spus că știu ce fac, deci știu. Nu te mai gandi doar..

Elis ajunse în fața liceului. Își aduse aminte de episodul cu Denis de sâmbătă. Nu putea să apară în fața lui așa!
Intrase în baie ca să-și aranjeze suvițele ce îi atârnau. În timp ce stătea în fața oglinzii, se auzise de la una din cabine ușa cum se deschide. Și-a strâns repede cosmeticele si le-a dat drumul în geantă. A vrut să părăsească baia, fiindcă deja se auzise soneria care o chema la prima ora.
Theo era cea care ieșise din cabina, si acum îi era în fata usii.

Theo: Pe unde umbli? Am auzit că la petrecere a venit poliția? Greșesc?
Elis: Um.. Hello! Nuuu.. adică daa!
Theo: Te hotărăști?
Elis: Scuze... A venit.. Iar eu am fost aproape prinsă. Dacă nu erau prin zona prietenii mamei ca să mă tragă de acolo, eram.
Theo: Fă proasto! Cum adică? Aia te-au văzut?
Elis: Te rog.. Nu-mi spune ca-s prostută.
Theo: Spun ce văd. Nu trebuie să te simți acum nicicum.
Elis: Atunci rămâi cu ce vezi!!
Fata trânti ușa și baia rămase goală. Elis se rezemă de peretele de lângă ușa clasei ei. Și se lăsă în jos pe podea. Suvoaiele de lacrimi își dăduseră drumul.

Elis: De ce-s eu o problemă pentru toți? În anturajuri rebele nu îmi este locul, nici în familie, dar nici în grupul școlii. Eu sunt o greșeală ca sunt. M-am săturat să fiu așa luată. Vreau o altă viață. Nici măcar nu mai vreau să mă văd cum arăt.