Poison (Tradusă)

Capitolul 14

Mă trezesc brusc din cauza unei senzaţii în partea de jos a abdomenului. Trebuie să mă piş rău de tot.

Atunci când îmi deschid ochii, îl văd pe Four stând întins pe podea, adormit. Aproape că am uitat că e aici.

Nu vreau să mă duc la baie pentru că nu am pantaloni pe mine. Dacă se trezeşte şi mă vede?

Unde mi-am aruncat pantalonii scurţi? Îmi amintesc că i-am aruncat la o parte. Mă ridic şi mă uit peste marginea patului. Sunt la câţiva metri distanţă. Pot să mă ridic pur şi simplu şi să îi iau, nu sunt aşa departe.

Ies rapid din pat şi alerg spre pantalonii mei scurţi. Îi iau în mâini şi încep să mi-i trag în sus pe picioare.

“Pot să-ţi văd fesele.” Îl aud pe Four mormăind cu o voce somnoroasă.

Mă grăbesc şi trag pantalonii scurţi peste lenjerie ca să nu mai poată vedea nimic. “Ce?! Nu, nu poţi. Nu sunt dezbrăcată.”

Pot deja să îmi simt obrajii înroşindu-se. E un lucru bun că e întuneric aici ca să nu poată vedea.

“Unde te duci?” Întreabă.

“La baie.” Ies repede din cameră. Închid uşa în urma mea şi traversez holul spre baie.

Intru în baie şi aprind lumina. Încă e întuneric afară şi, bineînţeles, plouă. Mă întreb cât e ceasul. Poate fi oricât de la 1 dimineaţa până la 6 seara.

Ridic capacul de la toaletă şi apoi mă aşez.

Nu îmi vine să cred că Four m-a văzut în lenjerie intimă. Nu, probabil nici măcar n-a văzut nimic. Probabil a spus asta doar pentru că îi place să mă jeneze. Era întuneric oricum, aşa că, dacă a văzut într-adevăr ceva, nu a văzut prea mult.

Trag apa la toaletă şi apoi îmi ridic înapoi pantalonii scurţi. Atunci când mă uit în oglindă, sunt aproape înspăimântată. Părul meu arată nebunesc. Stă ridicat în toate direcţiile. Mă grăbesc şi mă spăl pe mâini, apoi îmi aranjez coada. Aşa că, atunci când mă trezesc din nou în câteva ore, să nu arăt atât de nebuneşte.

Atunci când ies din baie, aud un zgomot la parter. Sună ca un fluierat? Ca şi cum cineva tocmai a incalzit apă pe aragaz şi e gata. E Four?

De ce încearcă să facă apă fierbinte atât de devreme?

Intru înapoi în cameră să văd dacă Four e acolo, şi este.

Atunci ce e zgomotul acela ce vine de la parter?

“Four. Four, trezeşte-te.” Nu se trezeşte, aşa că mă duc spre el şi îl bat uşor pe umăr. “Four, trezeşte-te.”

“Ce?” Mormăie.

“Cred că e cineva jos. Aud ceva.”

“Ce?” Sare aproape imediat în picioare, expunându-şi trupul gol în afară de boxerii care îi atârnă jos pe talie. Îmi feresc privirea.

“Da, aud un zgomot de jos. Şi nu am niciun animal, deci cred că e cineva acolo jos. Tata nu ar fi acasă atât de devreme.” Încep să devin cu adevărat agitată acum. Dacă e într-adevăr cineva acolo jos şi dacă persoana respectivă e persoana care a aruncat piatra cu biletul?

“Stai aici. Mă întorc imediat.”

Îl ascult şi mă bag în pat. El îşi trage jeanşii peste picioare şi apoi iese din cameră, închizând uşa în urma lui. Îl pot auzi păşind pe hol şi apoi pe scări.

Mă întind înapoi şi mă acopăr cu pătura.

“Te rog să nu fie nimeni în casă. Te rog să nu fie nimic.” Îmi şoptesc mie însămi de câteva ori. Câteodată ajută să o spui cu voce tare. Dacă e într-adevăr cineva acolo jos şi e înarmat? Dacă încearcă să mă atace pe mine sau pe Four? Dacă l-a atacat deja pe Four şi e în drum spre etaj ca să mă atace pe mine?