Poison (Tradusă)

Capitolul 7

“Ăă, nu-mi amintesc numele lui. Era ceva ciudat, ceva ca Three? Nu, cred că era... Four?” Spune.

“C... Ce?” Spun. Ce? De ce e Four aici?

“Da, cred că era Four. Poate că era Six, nu sunt foarte sigur.” Spune, nesigur de el însuşi.

Nici măcar nu pot să zic nimic, sunt în prea mult şoc. A spus că nici măcar nu vrea să mă mai scoată în oraş. Mă ridic, lăsându-l pe tata stând pe patul meu, şi alerg până în capătul scărilor.

Four stă lângă uşă, îmbrăcat complet în negru, ca de obicei. O bandană bleumarin îi dă la o parte părul de pe faţă. El îşi ridică privirea spre mine în timp ce eu mă holbez la el în şoc. Pare aproape surprins să vadă cât de surprinsă sunt eu.

“Eu, mm, ce cauţi aici?” Întreb; abia de pot scoate două vorbe.

“Te scot în oraş, ţii minte? Ţi-am spus ca voi fi aici pe la şapte.” Întreabă ca şi cum aş fi uitat sau ceva.

“Mm, îmi amintesc ca mi-ai spus ca nu vrei să mă mai scoţi în oraş. Nu îţi aminteşti asta?” Spun. De ce e aici? Vreau doar să plece.

“Credeai ca vorbeam serios? Încă te scot în seara asta. Asta ai de gând să porţi?” Spune uitându-se de sus în jos la trupul meu. Mă simt puţin stânjenită. Sunt îmbrăcată într-un tricou mare, dar nu am sutien pe mine. Pantalonii mei de trening sunt ridicaţi până la genunchi, iar părul meu e încâlcit de la somn.

“Cine a spus ca vin cu tine?” Întreb şi îmi pun mâinile în sân ca de obicei. Chiar se pare ca am o atitudine.

“Păi, cam trebuie să o faci, te-am invitat.” Spune. M-a invitat? Şi asta înseamnă automat ca trebuie să mă duc cu el? Oricine l-a învăţat bunele maniere a făcut o treabă proastă.

“Asta nu înseamnă nimic. Nu mă duc nicăieri cu tine.” Spun.

“Nu poţi fi rigidă o veşnicie. Trebuie să te distrezi puţin din când în când.” Spune.

De ce vrea să merg atât de tare oricum? Nu e ca şi cum ne placem reciproc. Adică, de fiecare dată când îl văd, simt impulsul de a-i urla pur şi simplu în faţă. Îl cunosc de vreo 30 de ore şi deja îl displac.

“Nu sunt rigidă.” Spun.

“Ba da, eşti.” Răspunde înapoi.

“Nu, nu sunt.” Spun.

“Ba da, eşti!” Îl aud pe tata strigând din camera mea. Doar nu ne ascultă conversaţia în momentul de faţă.

“Tată!” Strig înapoi.

“Vezi, eşti rigidă.” Rânjeşte Four.

“Nu, nu sunt rigidă!” Urăsc cum presupune pur şi simplu ca nu fac niciodată nimic distractiv.

“Atunci dovedeşte-mi.” Spune.

“Ce?”

“Dovedeşte-mi ca nu eşti rigidă. Ieşi cu mine în seara asta şi arată-mi cam cât de flexibilă eşti.” Spune.

Mă gândesc la asta pentru o secundă. Cat de rău ar putea fi? Adică, e doar o noapte. Probabil nu va dura mult oricum. Pur şi simplu nu vreau să trebuiască să îmi bat capul cu el în seara asta, dar presupun ca voi putea să îi dovedesc ca nu sunt rigidă şi va putea să mă lase pur şi simplu în pace după.

“Bine, dar cu o condiţie.” Spun.

“Şi care e aceea?” Întreabă.

“Trebuie să îmi promiţi să nu fii bădăran. Fără remarci răutăcioase şi cel puţin încearcă să te porţi ca un gentleman.” Spun. Nu ştiu dacă poate face asta, dar mi-ar plăcea să-l văd încercând.