Poison (Tradusă)

Capitolul 11

Stau aici, pe patul meu, cu biletul în mână. Oare chiar e real? Ar putea fi o păcăleală. Poate că asta e persoana care a aruncat piatra prin fereastră? Nu, nu e. Nu poate fi. M-a numit Stiff. Four e singurul care mi-a zis vreodată Stiff şi nu cred că mai ştie altcineva despre numele ăsta.

A spus ora opt. Cat e ceasul acum? Îmi verific telefonul şi e în jur de ora patru. Asta înseamnă că va fi aici cam în patru ore.

Intru în duşul care tot curge de câteva minute şi trag perdeaua în urma mea. Apa caldă calmează imediat pielea de găină ce îmi acoperă trupul. Apa e fierbinte şi aburindă, umplându-mi plămânii cu umezeala. Iau setul de şampon de pe raft şi îmi torn puţin în mână ca să îmi spăl părul.

Dacă nici măcar nu vreau să ies în seara asta? Oare Four tot ar veni? Bineînţeles că da. În niciun caz nu îi spun că nu vreau să merg.

Măcar ar trebui să merg? Noaptea trecută a fost drăguţ, nu prea extrem, deşi am tras cu o armă. Nu a fost deloc cum am crezut eu. Am crezut că mă va duce la un club sau ceva; undeva unde ar trebui să încerc să impresionez. Dar, în loc de asta, am sfârşit prin a merge la un poligon de tragere. A fost, sincer, unul dintre cele mai ciudate lucruri.

Clătesc şamponul din păr şi apoi masez puţin balsam în el. Nu vreau să ies din duş pentru că e atât de frig. Temperatura din Oregon nu e, de obicei, atât de scăzută până când începe de fapt iarna. Asta probabil va fi cea mai rece iarnă de până acum.

În cele din urmă, închid duşul, după ceea ce pare a fi o veşnicie, şi ies. Pielea mea se face de găină instantaneu, iar eu mă grăbesc şi înfăşor un prosop în jurul părului şi un halat în jurul trupului. Apoi, intru înapoi în camera mea.

Cu ce măcar o să mă îmbrac în seara asta? Nu am nicio idee unde o să mergem, deci cum ştiu cu ce să mă îmbrac. Sper că nu e vreun loc în care va trebui să mă îmbrac elegant. Să mă îmbrac elegant nu prea mă reprezintă. În plus, nu am nicio haină elegantă, doar pantaloni şi tricouri.

Bănuiesc că o pereche de jeggins sunt drăguţi. Arată puţin mai puţin casual decât jeansii. E frig, aşa că nu pot să mă îmbrac în tricou. Dar tricourile sunt practic singurele bluze pe care le deţin. Mă decid că mă voi îmbrăca pur şi simplu cu un tricou şi un trenci verde deasupra. Arată oarecum drăguţ? Presupun? Probabil voi sfârşi prin a-mi purta tenişii vechi cu ele, doar pentru că asta sunt eu.

Îmi întind hainele pe pat. E prea devreme să mă îmbrac acum, aşa că o să mă îmbrac pur şi simplu mai târziu.

Mă uit în oglindă la părul meu. E un dezastru încâlcit. Îl perii, dar tot nu arată prea grozav; e electrizat şi e un amestec între ondulat şi drept. Îmi doresc să fi avut bucle sau onduleuri drăguţe naturale.

Mi-am îndreptat părul doar de două ori în viaţa mea. O dată pentru nunta mătuşii mele şi încă o dată pentru ziua de făcut poze în clasa a opta. Nu îmi place să îmi îndrept părul pentru că le cauzează oamenilor vârfuri despicate, iar mie îmi place să îmi păstrez părul sănătos. Dar părul meu nu arată niciodată atât de rău. Adică, mereu arată rău, dar nu atât de rău. O să-l îndrept astăzi, dar asta-i tot.

Bag placa în priza de pe perete şi o las să se încălzească. Apoi, bag în priză uscătorul şi îmi usuc părul. Părul meu arată chiar mai rău odată ce îl usuc. Sta ridicat în toate direcţiile.

Îmi îndrept părul lent, asigurându-mă să prind toate şuviţele. Părul meu nu e gros, dar nu e subţire. Şi nu e lung, dar cu siguranţă nu e scurt. Îmi cade exact până la mijlocul spatelui.

Odată ce îmi termin de îndreptat părul, mă uit la ceas. E deja ora şase. Ce? Mi-a luat două ore ca să mă pregătesc? Asta e cea mai lungă perioadă de timp care mi-a luat ca să mă pregătesc pentru ceva. Îmi ia doar în jur de 15 minute dimineaţa pentru că tot ceea ce fac e să fac un duş rapid şi să mă îmbrac.