Poison (Tradusă)

Capitolul 8

Apăs trăgaciul în spate până când aud un clic mic, urmat de o explozie zgomotoasă.

Impactul cauzat de armă mă trimite puţin în spate şi mă lovesc de Four. Glonţul zboară prin aer şi loveşte marginea ţintei pe care intenţionAm să o lovesc. Câţiva lilieci zboară din jurul zonei pe care am lovit-o.

“O, Dumnezeule, am reuşit! Am lovit ţinta!”

Nu am mai făcut niciodată în viaţa mea aşa ceva. S-a simţit atât de diferit. Deja mă simt puţin mai îndrăzneaţă. Am tras cu o armă.

“Bună treabă, nu-i rău pentru prima dată.” Spune.

“O, de parcă tu ai putea să o faci mai bine.” Sunt deja mai încrezătoare.

“Vrei să vezi?” Întrebă cu un rânjet pe faţă.

“Da, vreau să văd.” Spun.

Four se duce spre zona lui de tragere. Îi ia la propriu două secunde să îşi încarce arma. “Vezi acea ţintă portocalie de deasupra copacului de acolo?” Întreabă indicând spre vârful unui copac.

Îmi ridic privirea şi văd un cerc portocaliu aprins ce atârnă din vârful celui mai înalt copac. Se şi leagănă puţin în vânt.

“Da.”

“Ei bine, fii atenta.” Spune.

Îşi îndreaptă arma spre vârful copacului şi trage siguranţa trăgaciului. Inspiră şi apoi expiră profund. Braţele lui sunt relaxate, iar el pare atât de concentrat la obiectul portocaliu aprins ce se leagănă dintr-o parte în alta în cer. Apasă degetul pe trăgaci, iar focul e declanşat. Glonţul e atât de rapid încât nici măcar nu îl văd în aer. O secundă mai târziu, ţinta portocalie se răsuceşte de sus în jos, mişcându-se din cauza impactului glonţului. Abia de pot distinge gaura minusculă care e fix în centrul ţintei.

Four răsuceşte arma cu degetele şi suflă în vârf. “Încă mai crezi că nu pot să o fac mai bine?” Întreabă cu un zâmbet încrezut.

“O, taci din gură, tu ai avut parte de exersare. Asta a fost prima mea împuşcătură.” Spun încercând să mă apăr. E adevărat totuşi, el a spus că ăsta e hobby-ul lui favorit, aşa că trebuie să fi practicat asta de o vreme, în vreme ce eu am atins ţinta chiar la prima mea tragere.

“Ai dreptate; la prima mea încercare, am atins din greşeală un om de lângă mine.” Spune în timp ce zâmbetul lui încrezut se evaporă.

“C...Ce?” L-a omorât?

“Glumeam; relaxează-te puţin. Trebuie să poţi să ţii la o glumă.” Spune ciufulindu-mi părul.

Îmi iau părul şi mi-l trag mai aproape de gât, departe de atingerea lui. “Pot să ţin la glume.”

“Bine. Păi, continuă să exersezi. Ţinteşte spre ceva puţin mai dificil.” Îmi da o cutie mică de gloanţe. “Ca să reîncarci asta, doar ia nişte gloanţe şi deschide chestia asta de aici.” Trage de mânerul armei mele, dezvăluind spaţii pentru gloanţe. “Pur şi simplu dă drumul la câteva aici şi împinge mânerul înapoi sus. Asigură-te că se aude clicul atunci când îl închizi.” Îmi dă arma mică înapoi.

“O, şi era să uit.” Spune băgându-şi mâna în buzunar. “S-ar putea să ai nevoie de ăştia pentru orice eventualitate.” Spune şi scoate o pereche de ochelari care arată amuzant.

“Ăştia pentru ce-s?” Întreb luând ochelarii. Au o culoare albastră ciudata si arată ca şi cum ar trebui să ii poarte un bătrân.

“Ca să-ţi protejeze ochii. Dacă glonţul explodează în armă, vrei să-ţi ţii ochii în siguranţă.”