Vampir la 13 ani *TERMINATĂ*

Misterul Regatelor noastre

Am ajuns la Taramul dintre Regate. Lumea nu era in culori. era numai alb negru. Doar mi se parea ca acel Taram era verde. Locuitorii erau cuprinsi de intuneric in sufletul lor, nemaiputand afla ce inseamna fericire. Robert si cu mine eram din nou ceea ce am fost si înainte. Se pare ca asa am fost meniti sa fim astfel.
In timp ce eram mirati de ceea ce s-a intamplat, o voce groasa ne-a spus de nicăieri:
-Va trebui sa luptati pentru binele vostru, pentru Regatele voastre, pentru supusii vostri.
Supusi?! Wow, dar ce am devenit, mari sultani din harem?!
-Trebuie sa luptam pentru a uni cele doua Regate. Dar cum?!
-Știu! Zic eu. Hai sa ne unim forțele pentru a le aduce cat mai apropiate!
-Buna idee? Insa partea cea mai complicata este: cum?
Aceasta intrebare m-a pus mai mult pe gânduri. In cele din urma imi veni răspunsul:
-Știu ce ar trebui sa facem! Putem sa facem cumva o minge de putere. Nu e greu. Putem chiar doua. Apoi, ne ducem amandoi la Regatul fiecaruia si il controlam cu mingea creată mai înainte, astfel incat cele doua se vor apropia.
-Nu avem destula energie! Nu vom reuși niciodată! Vom fi pierduți!
-Nu spune asta! Exista mereu un strop de speranța! Hai sa încercăm!
Mi-am accentuat gandurile asupra puterilor mele de vampir. Aparent, nici eu nu știam de ele, insa le-am descoperit încet-încet singurica. Mi-am imaginat o sfera imaginara pe care o puteam simti cu mâinile mele in aer, apoi ma gândeam intens la puterile mele care se duceau in minge care era din ce in ce mai mare. Gata! Puterile mele sunt acolo! Sunt coplesita de somn. Abia imi mai pot tine pleoapele deschise. In fine. In cele din urma am coordonat mingea către Palat. Robert a facut la fel. Apoi, partea cea dificila incepu. Faptul ca incercai sa impoingi unul dintre castele nu e chiar asa usor.
-E atat de greu! Simt...ca...mor... Zic eu speriata.
-NU!
Insa din păcate asa s-a intamplat. Nu am mai avut energie ca sa pot duce la capăt ceea ce am inceput. Il vad pe Robert cum plânge. Daca va intrebati cum, ei bine, am devenit un spirit. Vampirii mor si daca energia lor dispare brusc.
In timp ce Robert se ruga de corpul meu sa revină la viata, ceva ciudat s-a intamplat. Parca cerul devenea albastru. Câmpul devenea verde. Soarele a inceput din nou sa lumineze pe cer. Printr-o minune, nu știu cum, Regatele au inceput sa pluteasca pana s-au contopit. O lumina puternica a aparut in jurul noului palat. Locuitorii erau foarte fericiti sa vadă asta, iar eu m-am gândit sa revin in corpul meu.
-Buna, Robert, i-am zis.
-Bianca!!!
Ne-am imbratisat foarte tare. Eram de asemenea mândri de faptul ca ne-am îndeplinit misiunea.
Acea voce necunoscuta isi făcu apariția din nou.
-Mergeți acolo unde va este sortit.
Noi am crezut ca era noul palat, asa ca ne-am dus acolo.
Cand am intrat, insa, era ceva ciudat. Erau................

******

Haha. Va voi lasa in suspans. Insa cine credeți ca era acolo? Probabil veți fi surprinsi in capitolul următor :))