Mostenitorii tronului

272 23 2
                                    

Cand am intrat, am fost foarte surprinsi. O vampirita cu parul blond si ochi albastri era pe tron alături de un varcolac cu par brunet si ochi caprui.
-Oare sunt chiar ei? întrebam eu.
-Da, chiar noi suntem. Linda si Pierre.
-Wow... Chiar nu ne-am fi așteptat!
-Pai chiar ca nu. Am revenit in regatele noastre dupa ce am fost izgoniti si fiecare s-a dus in partea lui. Am rămas fiecare stapanul regatului respectiv, sperând ca intr-o buna zi vom putea fi din nou impreuna.
-Pai, cu multa placere, Inaltimea Voastra. Ne bucurăm nespus ca v-am putut ajuta. Vom pleca înapoi spre casa.
-Cum adică spre casa? Nu vreți sa ramaneti aici? Toti locuitorii noului Regat vor sa ramaneti aici dupa anii de sclavie prin care au trecut!
-Va mulțumim mult! Cand doriți sa fiti incoronati?
Wow, incoronati?! Doar am salvat vietile lor si înca......vreo câteva milioane. Plus ca, oare cum ar fi viata pe tron?
-Noi va mulțumim! Pai, cand puteți dumneavoastră!
Dar era o singura problema: unde erau Maya si mama mea?!
-Am o intrebare: unde sunt sora mea si mama?
Ma uit in dreapta mea si vad doua figuri cunoscute. Erau chiar ele! Bucuroasa fiind, ma duc spre ele si le imbratisez cu multă iubire.
-Sunt mandra de tine, Bianca. Ne-am întors in sfarsit acasa. Adevarata noastră casa.
-Multumesc, mama.
M-a pupat usor pe frunte.
-Mult succes, Bianca. Adică, Majestatea Voastra.
-Hehe, pentru tine tot Bianca sunt. Fara Regina sau alte chestii.
Ziua următoare ar fi trebuit sa ma casatoresc cu Robert. Am primit fiecare cate un inel ce ne apara de orice ne-ar fi cauzat Moartea, mai pe scurt soarele puternic din miazazi. Fiecare locuitor are, doar ca inelele noastre sunt cele mai puternice.
Ziua veni. Era destul de senin. Am fost trezita de doua păsări mici si albastre. Ele m-au condus usor către sifonier, de unde am luat o rochie de un albastru deschis memaipomenit. Avea o treaba destul de lunga; poate chiar 2-3 metri.
Am ieșit pe balcon, unde l-am vazut pe Robert. Acolo erau Linda si Pierre.
-Dragi invitați ai acestui eveniment, in fata voastra sunt chiar vampira Bianca si Varcolacul Robert. Aceștia va vor fi Rege&Regina! Sa-i primim cum se cuvine!
Toata lumea a inceput sa ne aplaude si sa urla de bucurie. Chiar si necuvantatoarele erau bucuroase. In tot acest timp, Linda imi dădea coroana ei, iar Pierre ii dădea lui Robert coroana acestuia.
-Acum va puteți saruta! Au zis amândoi in cor.
Ne-am sarutat cum nu am mai facut-o pana acum. Eram amândoi fericiti pentru ce eram acum.
Probabil va puneti câteva intrebari, cum ar fi: Dar Bianca avea 13 ani, cum se putea casatori? Pai, o zi pentru un vampir este un an pentru un om. Au trecut cam 10 zile, deci acum are 23 de ani. Bianca a avut 13 ani, nu 13 zile pentru ca nu era vampir pana atunci. Ce s-a intamplat cu Maya? I-am rugat pe Linda si Pierre sa fie ghidul nostru in viata. Si asa a si fost. De fiecare data cand vom avea necazuri, ea ne va sari in ajutor. Mama mea? Îl caută pe tatăl meu. La 13 ani, el s-a dus înapoi aici cu treburi. Dar nu s-a mai întors. Părinții lui Robert? Pai si ei locuiesc aici pentru totdeauna. Voi, cititorii povestii mele? Probabil veti fi tristi cand va voi spune ca s-a terminat. Da, povestea mea este scurta. Insa poate va apărea si volumul al II-lea! Cu mult mai multe peripetii si mai multe încercări! S-ar putea sa mai dureze câteva saptamâni pentru cel de-al doilea volum ca sa imi fixez toate acțiunile si altele. In curând va apărea o noua carte! In curând insemnand câteva zile. Intre timp, va invit sa cititi o carte a prietenei mele, @PatriciaManole, intitulată "I love a vampire?!?-romana". Va multumesc pentru cei 1300 de cititori si ne mai vedem! Pa!

Vampir la 13 ani *TERMINATĂ*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum