Vampir la 13 ani *TERMINATĂ*

Transformarea si nu numai...

Bianca's P.o.v.
Suntem deja pe drum. Mama a soptit impreuna cu Maya nu știu ce formula dubioasa. A venit un spirit ce ne-a purtat pe diferite tarmuri. Pana la urma, am zarit insula parca parasita de lume. Chiar este imposibil cu un praf de posibil. Ne-am ținut toate trei de mâini, nu am respirat preț de 5 secunde si iată-ne. Suntem fix pe o insula. Este destul de mare pentru spațiul destul de micut de aici. Totuși, zici ca ai ajuns in paradis. Pasarile pluteau pe cerul violet. De fapt, o alta pasare in culorile curcubeului schimba cerul cu ajutorul unei palate de culori la fiecare 7 minute. Rosu, oranj, verde, albastru, indigo, violet. Ora dura 49 de minute, iar ziua avea... 7 ore. Noaptea la fel. Ciudat, nu? Totul graviteaza aici in jurul numarului 7.
In centrul insulei era o pestera uriașă ce ducea spre un vulcan. Nu mai are culorile curcubeului, insa acolo se afla esenta vieții pe insula. Se afla un diamant in 7 culori, cu 7 fete, ce lumina soarele in rogvaiv. Daca se spargea, era furat sau cine știe ce alte grozavii, insula se scufunda si dispărea pentru totdeauna. In mod evident, diamantul era ocrotit de paznici in numar de...7!...
Din cate am observat, animalele si plantele de aici sunt cele dispărute de pe Planeta obisnuita. Chiar nu pot sa cred! Pana si dinozaurii erau mari stăpâni aici! Erau in numar de.... Cred ca ati inteles voi.
Robert. Of...el... Câtă fericire si tristete imi poate aduce acest nume in același timp!.... Cand o sa afle ca m-am transformat înapoi in vampir, probabil ca nu o sa ma mai suporte. O sa creadă ca l-am folosit.
Ma plimb asa, trista cum sunt, pe insula, cu capul plecat, cand, dintr-o data, ma ciocnesc de ceva sau cineva.
-Hei, ai grija! Am urlat eu suparata. Oh, scuze, sunt un pic nervoasa.
Atunci privirile noastre s-au întâlnit. Cand i-am vazut ochii stralucindu-i in lumina zilei, m-am simțit mai bucuroasa ca niciodată.
-Bianca?! Esti chiar tu?! Credeam ca nu te voi mai vedea vreodata!
El a plâns de emoție. Printr-o imbratisare lunga am devenit brusc fericiti. Cred ca ati ghicit cine era, nu? Da, era Robert.
-Ce faci aici? A zis el.
-Mama mea vrea sa devin vampir. Sora mea nu mai are destula putere, iar mama mea nu a putut sa mai aibă. Tu?
-Vreau sa imi pot îndeplini destinul. Vreau sa salvez Regatul Varcolacilor. Dar... Va trebui sa ne transformam înapoi in ceea ce am fost înainte...
-Mda... Poate... Daca am putea face ceva pentru a scapă de rau, pentru a putea fi impreuna pentru totdeauna... Știu! Dupa ce ne transformam, putem sa ne ducem in taramul dintre regatele noastre si sa cerem pace!
-Da!
Eram cuprinsi de extaz. Urma sa fim impreuna. Nici nu ne-am dat seama ca a si venit seara. Da, timpul chiar trece cam prea dubios pe aici.
-Bianca, vino! urla mama din partea cealaltă a insulei.
-Vin acum! Am răspuns.
-Hai sa mergem! A zis el.
Zis si facut. Am ajuns acolo amândoi. Mama fusese usor surprinsa, dar Maya i-a explicat ce si cum.
-Trebuie sa deschidem ceremonia de transformare a acestor doi in fiinte supranaturale. Paznic, adu diamantul!
A venit un liliac cu diamantul in gheare si i l-a inmanat mamei. Ea a recitat ceva in latina si in greaca veche. In scurt timp, dupa ce luna a ieșit de dupa nori, am inceput sa ne simțim altfel. Eu am simțit coltii, niște aripi in spate, ochi negri si parfumul cu vanilie. Mmm! Minunat! El a inceput sa aibă foarte multă blana. Deși părea foarte agresiv, era chiar normal, in ciuda aparentelor.
Liliacul a venit si a luat diamantul. Insa ceva ciudat s-a intamplat. Cerul violet nu voia sa devină rosu. S-a blocat undeva intre cele doua culori. Se auzea un tipat ciudat din cristal, de parca ar fi cântat o soprana.
O, nu! S-a spart! Toata magia insulei a dispărut. Ea începuse usor, usor sa se scufunde. Robert, mama, Maya si cu mine am simțit o forța ce ne tragem către o lume ciudata. Aveam un sentiment de deja vu. Mi-am dat seama unde eram. In Taramul dintre Regate! Parca era un joc video! Mama si sora mea stateau undeva departe. Eram numai noi doi pe taramul vesnic verde, in stanga si dreapta fiind castelele regatelor noastre. Ce avea sa se întâmple cu noi?!...