Reckless Love ✓

Capitolul XIV (S)

E ora 23:00 și de abia acum plec de la restaurant. Mă duc spre locul unde am parcat mașina și când să o pornesc -ghinion- nu reușesc. Cobor furioasă și trântesc ușa așa  puternic că răsună în parcare.

— S a întâmplat ceva, frumoaso ?

Vocea mă face să tresar. Mă întorc și văd un bărbat de vreo 30 de ani care mă privește din cap până-n picioarele și care se apropie din ce in ce mai mult de mine.
Fac pași înapoi cu speranța că el nu va mai înainta, dar nu se întâmplă.

— Stați departe de mine daca nu vreți să sun la poliție ! – îl avertizez speriată.

Individul incepe sa rada in hohote și se mai apropie cu un pas. Trupul mi se lipește de portiera mașinii. Inima incepe sa mi bată cu putere din cauza fricii și neputinței.

— Poliția nu se poate atinge de mine, eu controlez lucrurile în acest oraș! Lasă-mă să mă prezint, sunt   El Verdugo ( Călăul) ! Îmi pare bine sa te cunosc în sfârșit Selena, am auzit multe lucruri despre tine, dar când au spus cât de frumoasă ai devenit , cuvintele lor nu au surprins cu exactitate esența ta!

— Nu știu cine ești, dar lasă-mă în pace, nu ai idee cu cine te pui !

— Ba știu, ești iubita lui Joshua Castro, asta e singurul motiv pentru care nu ești în patul meu deja ! Dar, stai liniștită, se va rezolva in curând acest impediment !

Înghit în sec și corpul incepe sa mi tremure. Ce se întâmplă? Cine e nerușinatul asta ? Cum de mai exista asemenea bărbați în lumea asta ?

Incerc sa mi strecor mana in geanta cat mai subtil posibil, trebuie sa ajung la parfum care, deși nu are aceeași putere ca spray-ul cu ardei iute, are propriu lui efect negativ asupra ochilor, suficient pentru a scăpa. Reușesc să l găsesc prin dezordinea din geantă și îl scot. Brusc pulverizez conținutul în ochii individului. Îl lovesc sub centură si apoi îl împing cu toată forța de care dispun pentru a l dezechilibra și mai mult. O iau la fugă prin parcare in disperarea de a  scăpa. Neatentă si speriată mă lovesc de cineva. Ridic privirea și-l vad pe Josh. Răsuflu ușurată și l strâng în brațe. Acum știu că nu mi va face rău omul ăla, Josh nu ar permite ca nicio femeie sa fie agresată, oricât de mult nu i ar intra in grații.

— Sel? Ce ai pățit ? Ce s a întâmplat?

— Era.....un ciudat în parcare și .....

Nici nu apuc sa mai zic ceva că Josh mă trage iar în brațele lui și ma sărută pe frunte. Îmi șterge lacrima de pe obraz și mi da jacheta lui.  Mă ia de mana și mă duce la mașina lui. Îmi deschide ușa copilotului, apoi urcă la volan. E nervos, se vede după cum i se încordează mandibula. Îmi așez mana peste a lui iar privirea i se îndreaptă rapid spre mine, asprimea privirii lui se diminuează iar un zâmbet micuț ii apare în colțul gurii.

— Ești mai liniștită acum ? – mă întreabă îngrijorat.

— Da, mulțumesc ! Nu știu cum as fi scăpat daca nu apăreai. Nu am idee de unde a apărut și ce voia. A zis numele tău ! Cred că l cunoști daca ți știe numele!

Faptul că i menționez acest fapt îl face să se încordeze. In ce ești implicat Joshua? Pentru că omul ăla nu părerea oricine, părea un mafiot.

— Ce ascunzi, Joshua ? Îl cunoști pe El Verdugo ?

Când aude numele calcă frâna de la mașină brusc. Privirea îi este plina de teamă ? Doamne, cine era omul ăla ?

— Nu i mai spune numele și să nu ți treacă prin cap să l torni la poliție! Ar fi și inutil și periculos pentru tine !

— Nu vreau sa existe și alte victime din cauza mea, că mi a fost prea teamă să l denunț ! Nu știu de ce ești atât de panicat dar eu nu mă las in fața ăluia, o sa plătească, eu însămi voi avea grija de asta !

— Nici sa nu te gândești ! Nu vreau sa pățești și tu ceva ! E prea periculos, lasă-mă pe mine sa mă ocup !

— Joshua, cine e omul ăla de fapt ? Și cine ești tu ? Îmi spui că e foarte periculos, dar mă asiguri că te ocupi tu de el, nu poliția, care e competenta in acest caz și dispune de toate mijloacele necesare pentru astfel de situații !

— Doamne, pui mai multe întrebări decât o făceai in liceu !– izbucnește dintr-odată așezându și mâinile la ochi și sprijinandu și coatele pe genunchi. E gânditor.

— Nu as mai pune daca mi ai povesti chiar tu lucrurile !

Mă ignora și pornește mașina iar pentru a mă duce acasă. Tot restul drumului a stat tăcut și gânditor. E cava la mijloc clar, iar eu voi afla.

Când ajungem in fața casei mele coboară și el.
Cu o privire nedumerită îl întreb:

— De ce ai coborât? Mă descurc !

— Am coborât pentru că voi dormi în noaptea asta aici! Nu te las singura !

Vorbele lui mă șochează. El chiar vorbește serios ?