Reckless Love ✓

Capitolul XXIII (J)

Vorbele lui Ash mi se învârt în continuu în cap.

Sa fie oare adevărat ceea ce mi a spus ?

Sa fie adevărat că Selena nu m a uitat ?

Cât de tare pot urî incertitudinea asta iar partea cea mai dura e că nu știu cum să o înlătur.
Nu știu dacă Selena e aici.

Nu știu dacă e dispusă să mă ierte.

Nu știu cum să gestionez situația cu El Verdugo.

Nu știu cum să o protejez pe Selena de el.

Și acum îmi amintesc cum o urmărea in seara aia pe Selena.

Flashback

Era ultima zi din clasa a XI-a și era ziua unei colege, făcea 17 ani. Părinții îi organizaseră o petrecere la un restaurant exclusivist și îi invitase pe toți cunoscuții fiicei lor, printre care eu, Selena, Nate, Wendy și Alice.

Ca orice adolescenți, băutura in seara aia era la mare căutare iar cu  fiecare shot îți pierdeai câte puțin din limpezimea gândurilor. Singura care era trează era Selena. Eu și Nate eram pe jumătate trezi.

La un moment dat văd un chip pe care nu l mai văzusem până atunci. Decid sa l urmăresc și să aflu ce caută aici. Timp de 10 minute tot căuta cu privirea pe cineva, dar nu l găsea. Până la urmă văd că a reușit să găsească pe cine voia. Era Selena.  O privea ca un psihopat, o sorbea din priviri analizând o din cap până în picioare. Văzându i reacțiile de pe fața, mi se făcea scârbă. Mi era teamă pentru ea.

I am făcut semn lui Nate să mă urmeze. Ca orice prieten a făcut o. L am luat prin surprindere pe nenorocit când mi am pus mâna pe umărul lui. Era evident că nu se aștepta să fie prins în fapt. Ochii lui reflectau ură, părea că vrea să mă omoare.

— Cine ești și ce cauți aici? – îl întreb pe un ton serios.

— Nu e problema ta iar acum am sa te rog sa mi te dai din fața, îmi  distrugi priveliștea!

Până și din felul în care vorbea denota obsesia. E înspăimântător.

— Lasă mă sa ți spun că priveliștea ta e iubita mea ! Așa că dacă vrei să nu ajungi la spital cu ochii scoși, îți recomand să stai departe !

Individul incepe sa rada și mă  împinge din calea lui. Se îndrepta către Selena.

Îl apuc de umăr strâns și l dezechilibrez. Nate face și el același lucru și , împingându l in tandem, îl scoteam afara din restaurant. Agentul de paza vede situația și l reține el pe ciudat. In momentul in care îl văd că sună la poliție mă liniștesc.

Deodată ușa de la salon se deschide și apare Selena. Are cearcăne adânci ceea ce înseamnă că nu a dormit toată noaptea și că a stat aici. Și a făcut griji pentru mine, ii pasă.

— Sel....– ii șoptesc numele.

Ea se apropie speriata de pat, mă ia de mână și mă întreabă panicata:

— Ești bine, vrei sa chem doctorul ? Te doare ceva ?

— Sunt mai bine pentru că ești tu aici, se pare că nu mă urăști după tot ce s a întâmplat!

— Nu te am urat niciodată Josh, n as putea !
În momentul în care aud acele cuvinte, un zâmbet involuntar mi se formează pe față.

— Acum mă simt și mai bine, cred că aș putea să merg și acasă de fapt! – afirm dând să mă și ridic din pat. Dar mana ei ma împiedică. Pentru câteva secunde inima îmi stă în loc, pare că a trecut un secol de când nu i am mai simțit pielea pe a mea.

— Nici sa nu te gândești! – adaugă ea– Vei sta in pat până când se va satura doctorul de tine și te va trimite acasă, dar văzând că ești destul de ascultător, nu cred că o să te externeze curând.

— Îmi pare rău, Sel ! – ii spun încetișor.

— Pentru ce ?– întrebă confuză.

— Pentru tot ce am făcut, am fost un dobitoc, te am rănit, dar nu se va mai repeta. Ash s a dat la o parte, iar eu voi profita de asta pentru că TE IUBESC ! Mereu am făcut o, de când eram mici te plăceam, adoram sa te vad cum te joci cu păpușile, râdeam când te chinuiai sa le faci rochii și nu ți prea ieșeau! Mi e dor de noi Sel, când ai plecat am crezut că înnebunesc fara tine!

O vad cum înghite în sec și ma privește cu nostalgie. Se vede că și ei îi e dor de perioada aia dar pare și șocată de mărturisirea mea. Nu cred că se aștepta să fac asta.

— Sel....spune ceva ....te rog !

— Eu.... trebuie sa plec....

Șoptește și iese ca o furtună pe ușa. Asta e un semn bun. O cunosc. Sau cel puțin asa cred.