Reckless Love ✓

Capitolul XXXII ( J)

Doua luni.

Doua luni îngrozitoare.

Doua luni de când nu am idee unde e Selena.

Doua luni de când beau in continuu pentru a mi îneca amarul.

Simt cum îmi pierd mințile. Mi e dor de ea. Fără ea nimic nu are sens în viața asta.

Tata a căutat o peste tot, și a sunat toate contactele și NIMIC. TOTUL E EGAL CU ZERO.

Alice și Wendy au căutat o peste tot, în toate locurile care i plăceau. La fel. NIMIC.

— Joshua, vino imediat ! – striga tata la mine de la parter.

Cobor scările in viteză și l văd entuziasmat. Oare a aflat ceva ?

— Ce s a întâmplat ? Ai aflat ceva ?

— Da, știu unde o ține pe Selena ! Așa că ia ți pistolul și să mergem!

— Spune mi că nu glumești ! Ai găsit o ? – îl întreb nesigur.

— Da ! Acum mișcă te ca nu avem timp de pierdut, Nate e in mașină deja !

Din momentul ăla in mintea mea a reacționat. O luminița la capătul tunelului a apărut. Selena trebuie sa fie bine.

În scurt timp ajungem in fata unui depozit de utilaje. Locul este plin de gărzi așa că trebuie să găsim o intrare lipsită de paza sau cu mai puține gărzi. Eu mă duc prin spatele clădirii, iar tata și Nate pe câte o  laterală. Clădirea e imensă așa că ar trebui sa existe măcar o intrare convenabilă.

Un mesaj de la tata ma face sa mă întorc și sa merg pe unde a luat o el. Când găsesc ușa descrisă,  intru. Câteva gărzi erau rănite și căzute la podea. Se pare că tata nu mai are răbdare daca a făcut asta.

— Nu crezi că ai întins coarda ? – îl întreb privind răniții prăbușiți.

— Sincer nu! – răspunde el cu nonșalanță– Acum hai sa găsim fata !

Incepem sa căutam prin tot depozitul și nimic. Camerele sunt goale. La un moment dat se aude o voce.

— Ce s a întâmplat chula ? Nu vrei sa te distrezi ?

— ....

Nu-i răspunde.

— Și tăcerea e un răspuns ! Îți va placea, chula !  Ești atât de frumoasă, acum înțeleg de ce te vrea șeful ! Dar, nu va ști că te voi împrumuta puțin !

— Ce mai contează încă o dată? Deja sunt distrusă! Nu mai simt nimic, vreau doar sa mor !

Ea e. E Selena.

Nici nu aștept aprobarea tatei că intru in camera aia. Nenorocitul era deasupra Selenei trăgând o de haine, în timp ce ea plângea. Privirea era inexpresivă, se uita in gol. Scot pistolul și l împușc pe nenorocit in piciorul drept. Urla de durere și întoarce capul spre mine. Încearcă să și ia pistolul și să tragă, dar un glonț îl împiedică, aruncându i l departe de el. Întorc capul și l vad pe tata. El a tras.

Mă apropii de nenorocit și l împing de pe Selena.

— Sunt aici ! Vei fi bine ! – ii șoptesc.

— Nu mă atinge! – tipa ea speriată– Nu te apropia de mine!

— Iubito....sunt eu.... Josh..O sa fie bine.

— Niciodată nu o sa mai fie bine...– șoptește plângând.

— Josh, lasa l pe Nate !– striga tata.

Prietenul meu se apropie de ea cu teamă și o ajuta sa se ridice. Abia se tine pe picioare. Are corpul plin de semne, plin de vânătăi. Hainele îi sunt rupte și patate cu sânge. Mi se rupe sufletul sa o vad in starea asta.

Face doi pași și leșină. Nate o ia în brațe și o duce la mașină. Am avut noroc că nu au venit alte gărzi.

Tot drumul nu am reușit să o trezim pe Selena așa că am dus o la spital. Imediat cum am ajuns un doctor a preluat o și a dus o într-un salon pentru a o îngriji.
Am așteptat ore bune si nicio veste. Între timp fetele și mama au venit și ele la spital. Wendy mă privea cu ură, mă vede vinovat pentru tot și, din păcate, are dreptate. Din cauza mea s a ajuns la asta.

— Rudele Selenei Arguelles ? – striga un doctor.

— Eu, eu sunt iubitul ei ! Cum se simte ? – întreb temător.

— Acum este bine. I am pus perfuzie pentru că este foarte slăbită, iar sarcina ii slăbește și mai tare corpul!

— Sarcina ?! – întreb confuz.

— Da, iubita dumneavoastră este însărcinată, d aia starea ei este atât de instabilă ! Are nevoie de multa odihnă !

— Vom avea grija de ea ! – răspunde mama in locul meu.

Nu pot sa cred. E gravidă.

— Joshua !– ma striga cineva scoțându mă din transă – Ești în regulă ?

— Da, sunt! Stai liniștit Nate !

— Nu vrei copilul, nu ?

— Ba da...

Da vreau copilul, dar daca ....daca nu e al meu....