Reckless Love ✓

Capitolul XXXVII (S)

Noaptea de după incidentul cu Joshua a fost o tortură. Nu am putut închide un ochi de teamă. Aveam impresia că se va ridica in orice clipa și că totul se va termina. Mă simțeam vinovată desi eram conștientă că nimic din ceea ce s a întâmplat nu a fost vina mea. Am fost doar o victimă sau cel puțin asta îmi tot repetă psihologul de o luna de zile.

De patru săptămâni, eu și Josh am plecat din orașul în care ne am născut, am crescut, am iubit și am suferit. Un amalgam de emoții am simțit de a lungul anilor. Ele au fost cele care ne au făcut ce suntem astăzi, ele ne au maturizat.

Relația dintre mine și Josh e una de prietenie. Asta a fost o primă condiție impusa. Am nevoie de timp, am nevoie sa mi recapăt încrederea în el. Nu pot da uitării cu ușurință tot ce s a întâmplat. Încă mai am coșmaruri cu El Verdugo, dar și cu ....copilul. Îmi apare mereu in vise. Cred că e pedeapsa pentru că am fost lasă și am ales calea ușoară. Poate nu ar fi trebuit să avortez.

Imediat cum am ajuns aici, am decis să încep munca. Aveam nevoie de o distragere și am găsit o cu brio. Cât despre Joshua, el muncește ca mecanic într-un atelier foarte aproape de clădirea în care locuim. Suntem vecini , stam la același etaj, fiecare cu apartamentul său. Pas cu pas.

Soneria îmi dă de veste că e ora 19:00, ceea ce înseamnă un singur lucru: Josh a terminat munca pe ziua de azi. Mă apropii de ușa dar când o deschid încremenesc. Nu e Josh. E el. Teroarea pe pământ. El Verdugo.

— Credeai ca poți scăpa de mine, chula ? Nimeni nu scapă de mine viu !

Când îl văd în fața ochilor, mi se taie respirația, mâinile incep să mi transpire iar inima sa mi o ia la goană.
Incerc sa i închid ușa în fața dar piciorul lui priponit între ușa și toc mă împiedică. Fac pași înapoi și incerc sa găsesc o cale să sun la poliție, dar telefonul e tocmai în dormitor.

— Ți a mâncat pisica limba, chula? Nu te bucuri sa mă vezi ?

— Te rog ....nu mi face rău...

— Chula...– i se domolește vocea– cum as putea sa o rănesc pe mama copilului meu ? – întreabă în timp ce mana lui îmi atinge ușor obrazul.

— Nu e niciun copil....– reușesc să spun.

— Nu i frumos sa mă minți, chula !

— Nu mint, copilul nu mai există ! – ii strig cu ranchiună– Nu as fi putut suporta sa port in pântec un copil al nenorocitului care m a violat și bătut zilnic !

În momentul ăla văd cum i se schimba mimica feței.  E furios și partea proasta e că e pe mine. Am dat de belea. Îl văd cum strânge pumnul dar nu acționează. Răsuflu ușurată pentru o clipă pentru că în clipa următoare își înfige mana in gatul meu și ma izbește de perete.

— Cum ai îndrăznit să avortezi ? Ești o târfă ordinară ! Nu o sa trăiești pentru a avea un copil cu altcineva ! Fii sigura! – mă amenința și începe să mă strângă din ce in ce mai tare. Aerul incepe sa mi lipsească din plămâni. Nu mai rezist mult. Incep sa ma zbat dar nici nu se clintește. În ochii lui se reflectă ura amestecata cu furie.

— Te rog...– reușesc articulez cu mare efort, dar fara rezultat.

Un zgomot puternic îl face să mi dea drumul. Îl împing dar când o fac, văd sânge pe podea. El Verdugo a primit un glonț în cap. Automat privirea mi se duce la ușă iar când îl văd pe Josh incep sa plâng. L a împușcat și m a salvat. Și-a încărcat conștiința pentru a mă apăra.

— Gata....s a terminat ! E mort, nu o să ți mai facă rău !– îmi șoptește la ureche in timp ce mă strânge în brațe– O sa fie totul bine de acum !

— Dar l ai omorât, o sa l ai pe conștiință toată viața...

— Mai bine sa l am pe el decât pe tine ! Nu as fi putut suporta sa știu ca tu nu mai ești în viața din vina mea !

— Ce o sa faci cu trupul lui ? O sa ai probleme, o sa ajungi la pușcărie ! – semnalez speriata.

— Ai uitat ceva, Sel ! Cine e tatăl meu ! L am sunat și se va ocupa de tot ! Nu ți face probleme și oricum, știu că m ai fi scos tu de la pârnaie! Ești un avocat excelent, iubire!

Tot ce pot sa fac e sa l strâng în brațe. Faptul că m a salvat omorând demonstrează că e in stare de orice pentru mine.