Reckless Love ✓

Capitolul VIII (S)

E ora 19:00, ceea ce înseamnă că din clipa în clipă Natasha o va aduce pe Deborah la mine. Am emoții ținând cont că atunci când am plecat nu i am zis nimic, avea încredere în mine și sunt sigură că am dezamăgit o foarte rău.

Se aude soneria la scurt timp și când deschid o văd pe Deborah cu un ghiozdan în spate și cu privirea în pământ. Are emoții.

— Bună, Deborah ! Intra, nu mai sta acolo ! – o îndemn zâmbind.

— Bună ! – șoptește ca apoi sa pășeasca înăuntru.

— Deborah, sunt eu Selena, nu trebuie sa fii timidă în preajma mea !

Ridică privirea și văd că are ochii în lacrimi.

— De ce ai plecat ? Trebuia să fii aici cu mine și Josh, el a suferit mult ! – vorbele ei mă lovesc din plin, nu mă așteptam să mi zică asta. Nu așa repede cel puțin.

— Eu.....îmi.....pare....rău ! S au întâmplat multe lucruri între mine și Joshua!

— Multe lucruri ? Cum ar fi ? – vocea ei prinde curaj. E clar că pentru fratele ei își lasă orice teamă deoparte.

— Ia loc și ți spun !

— Serios?! Chiar îmi spui ? Ai fi prima persoana care mi spune ce se petrece legat de orice subiect !

Nici la asta nu mă așteptam. Nimeni nu i spune nimic. Dar are 16 ani, ce Dumnezeu e asta ?

— Când eram mici eu și Joshua eram inseparabili, eram cei mai buni prieteni. Am fost de la grădiniță până la sfârșitul liceului împreună. Dar, în ultima zi de liceu a făcut ceva. El a fost provocat de Nate, prietenul lui cel mai bun, cred că l știi – încuviințeaza din cap– sa mă sărute in fata tuturor. Eu eram ciudata liceului ca sa zic așa, nu avusesem iubit deci nici nu sărutasem pe cineva până atunci. Ideea e că a dus provocarea până la capăt. Ne am certat iar faptul că i am zis că o să plec în alt oraș cu facultatea l a făcut să și piardă controlul. Nu are rost sa ți spun ce a făcut în acea clipă. In fine, cu o zi înainte să plec am vrut totuși să l caut și să mi iau rămas bun, dar el purta o discuție foarte interesată cu Nate, despre mine. Ceea ce a zis despre mine și cum a confirmat după, a fost picătura care a umplut paharul. Și, ca sa fie treaba treabă, a venit peste mine in noaptea aia. Ăla a fost momentul in care eu am renunțat la el, la tot ce ne lega. Îmi pare rău că nu am venit să vorbesc cu tine, dar eram distrusă.

— Te înțeleg ! Îmi pare rău că te am luat la întrebări și, mai ales, îmi pare rău pentru ce a făcut Josh! E fratele meu și l iubesc, dar....eu nu l as ierta!

— Uneori e bine sa ierți ca sa fii tu împăcat cu sine! Nu e bine sa tii ranchiună in suflet ! Pentru mine Joshua e in trecut, nu vreau sa l regăsesc în prezentul meu! Nu l urăsc dar nu pot sa uit ce a făcut!

— Ești o persoana bună, Lena ! Mă bucur că ești aici din nou, sper sa nu mai pleci , am nevoie de o prietena!

— Îmi pare rău dar eu nu voi sta prea mult timp aici, am o viață în altă parte !

— Ți au strălucit ochii! La cine te gândeai ?– mă întreabă și mă face să roșesc.

— La Ash, e iubitul meu de trei ani !

— Ce drăguț! Și va căsătoriți și voi ?

— Deborah, daca mai pui multe întrebări de genu' o sa am o noua poreclă la cat de roșie sunt la fața! – spun râzând.

Începe și ea sa râdă în hohote văzându mă in aceeași stare.

— Deci ?– mă întreabă ridicând o sprânceană.