Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
| | YOONGI P.O.V. | |
După ce i-am sărutat fruntea, aceasta doar s-a înroșit la față și, și-a aplecat capul spre podea rușinată, eu neștiind de ce. După ce m-am așezat lângă ea, mi-am dat seama de adevăratul motiv al frustrări ei. Băieții ne priveau. Dar nu ca de obicei. Aveau niște rânjete imense pe buze, iar ochii lor semănau ca al unor bestii flămânde.
"Am uitat că mai sunt și ei pe aici."
Îmi spun mintal în timp ce-mi scarpin ceafa jenat. Toți ne priveau rânjind, mai puțin Jimin care stătea pe telefon ca de obicei.
— Ei, ei, nu mă așteptam ca Suga cel cu inima de gheață să fie atât de lovey dovey cu iubita lui. Spune Tae mișcând din sprâncene într-un mod ciudat.
— E total schimbat în preajma ei, aprobă și J-Hope într-un final.
— Să mai vi pe la noi Lea! O invită Jin, iar ea doar aprobă din cap, încă destul de jenată.
— Hai gata, băieți. Mă rușinez și eu, însă nu vreau să arăt asta, așa că doar îmi pun bărbia pe umărul iubitei mele și îmi ascund fața în părul și gâtul ei.
Continuăm să mai vorbim puțin, asta până când ne oprim din cauza lui Jimin care se ridică de pe jos spunându-ne că pleacă, urmând să ne salute. Bineînțeles că lucrurile nu au rămas așa, iar în secunda următoare a fost bombardat cu întrebări și cu vorbe ofensatoare, dar nu la adresa lui.
— Mereu pleci așa, se plânge Tae, iar Kook aprobă.
— Unde te tot duci? Întreabă și J-Hope, iar Jimin stă puțin pe gânduri, probabil punând în balanță variantele de a le spune băieților sau nu.
Într-un final se decide și doar face din mâna în timp ce-și pune geanta cu hainele de schimb pe umăr. Ne salută, după care își i-a tălpășița rapid, asta înainte ca copiii grupului - Tae și Jungkook - să înceapă din nou să se plângă și să-l i-a la întrebări.
— Mereu e atât de secretos, se plânge Kook, punându-se înapoi pe podea lângă Tae, vizibil bosumflat, deoarece trio-ul lor bezmetic s-a destrămat.
— Cred că e timpul să mergem și noi, recunosc și eu privind spre ceas, Lea făcând în tocmai ca și mine, mărindu-și ochii la vederea timpului.
— Da. Ar cam trebui, mă aprobă și ea uimită cât de repede a zburat timpul, Tae și Kook scoțând niște sunete de copii mici.
