Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
|| YOONGI P.O.V. ||
Stăteam pe canapea și îl priveam pe băiat cum se încruntă spre mine. Nu știam ce să zic, dar nici el nu părea că vrea să vorbească. Totuși mă hotărăsc să fac conversație, pentru a încerca să evit liniștea asta penibilă.
— Și, Jumin, îți plac pistoalele, hm? Îl întreb zâmbind, dar acesta oftează.
— Nu încerca să fi prietenos cu mine! Știu că tot ce vrei e sora mea și nu să fim prieteni de fapt. Spune băiatul foarte serios, ceea ce mă face să rămân destul de surprins.
— Nu e adevărat, Jumi-
— Încetează! Se răstește ușor copilul. Nu te plac! Și cum am zis; nu am de gând să ți-o dau pe sora mea! Am s-o conving să rămână în Daegu cu mine și să te părăsească! Spune copilul tăios, lucru ce mă face să strâng puternic mânerul canapelei. Nu fiindcă aș fi nervos. Nu! Mai mult din cauza gândului că fata pe care o iubesc nespus, m-ar putea părăsi.
— Uite, Jumin... vreau să ne înțelegem, ok. De dragul surorii tale, deoarece amândoi o iubim nespus și-
— Minți! Spune brusc Jumin, eu privindu-l surprins.
— O iubesc pe Lea! Spun solemn, copilul dând din cap negativ.
— Minți! Nu ai cum să o iubești! Nici nu o cunoști de mult timp. Nici ea nu te iubește! Spune copilul încruntat.
— Poți să negi cât vrei, Jumin, dar eu și Lea suntem un cuplu de ceva timp și ne cunoaștem de mici. Încerc să-l lămuresc pe copil, acesta părând să aivă o față trista acum.
— De ce vrei să o iei de lângă mine? Întreabă copilul trist. E singura care m-a înțeles și ascultat mereu. E singura mea soră, iar tu vrei să o duci departe. Spune copilul cu voce stinsă.
Auzind aceste vorbe, nu pot decât să oftez și să-l privesc lung. Pot să-l văd pe micul eu, trist și singur, după plecarea Leei. Îl înțeleg cum se simte, dar nici eu nu am de gând să renunț la fata pe care o iubesc. Mai ales că am regăsit-o după atâta amar de vreme.
— Jumin, te înțeleg! Oftez eu. Și eu am fost ca tine. Când eram mici, eu și Lea am fost vecini și cei mai buni prieteni. Iar într-o zi, ea pur și simplu a..dispărut. Aflasem că se mutase. Nu știam unde. Nu știam ce să fac. Mă simțeam trist, așa că am căutat-o. De abia azi am aflat că de fapt, ea se mutase din cauza tatălui vostru. Spun serios ridicându-mi capul, doar să observ un Jumin care mă asculta atent.
