Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
|| LEA P.O.V. ||
Așa cum a zis Yoongi în ziua precedentă, chiar am fost cărată după el toată ziua. Nu că ar fi fost un lucru rău asta. În zori dimineții, m-am trezit și i-am pregătit iubitului meu micul de jun care știam că-i place. Nu am mai făcut-o de mult având în vedere că nu ne-am prea intersectat acasă, așa că azi, azi am prins ziua perfectă să-l impresionez. Am început drăguț, cu un mic de jun american: pâine prăjită, ouă, șuncă, suc de portocale, cam ce arată în filme că se mănâncă dimineața. Fie vorba între noi, e prima dată când îi pregătesc micul de jun, așa că mă rog să îi placă. Știu ce am zis la început, dar nu asta contează acum. Fi-ți atenți! Pentru un mic de jun complet, mă hotărăsc să fac și un desert. Pun puțină muzică și mă apuc să fac compoziția pentru mochi care este un desert destul de ușor. Bâțâindu-mă pe ritmul muzicii hip-hop și cântând, nu prea tare să nu-l trezesc pe adormit, pregătesc aluatul, umplându-l cu înghețată, căpșuni, ciocolată și alt fel de arome. După ce termin de aranjat farfuria cu desertul, vreau să o așez frumos pe masă. Făcând o mică piruetă, sar din papuci ca o mâță speriată când îl văd pe Yoongi în tocul ușii de la bucătărie, având un rânjet pe față mai mare ca tot ego-ul lui.
— La naiba, nu mai face asta! Zic iritată punând farfuria pe masă și ducând mâna la piept, inima mea galopând în cutia toracică.
— M-aș putea obișnui să trăiesc așa, zâmbește el analizându-mă din cap până în picioare, după care vine spre mine și mă cuprinde în brațe.
— Adică cu mine pregătindu-ți micul de jun? Spun ciufulindu-i ușor părul lui blond nisipiu.
— Adică, cu tine, pregătindu-mi micul de jun îmbrăcată în tricoul meu și dansând prin bucătărie pe un gen de muzică pe care îl ador, spune acesta lipindu-și fruntea de a mea și zâmbind.
— Păi, nu prea ai ce face! Nu o să scapi așa ușor de mine, spun zâmbind furându-i un scurt sărut, după așezându-mă la masă.
— Hm și dacă vreau să ne despărțim? Mă întreabă sprijinindu-se de spătarul scaunului meu, în timp ce stă aplecat lângă urechea mea.
— Doar. Peste. Cadavrul. Meu.
Spun serioasă întorcându-mă spre el cu o sprânceană ridicată. El zâmbește foarte mulțumit de motivația mea, după care îmi fură și el un sărut și se așează la masă.
— Ești fioroasă. Îmi place latura asta a ta, spune luând bețele pentru a mânca.
— Păi ori rămâi cu mine, ori te leg în beci, spun zâmbind fără să mă uit la el, însă îmi dau seama că se uită puțin șocat la mine, lucru ce mă face să râd.
