Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
|| LEA P.O.V ||
Privesc spre capătul tunelului, deși, nu sunt sigură dacă e un tunel...sau o groapă foarte adâncă. Tot ce știu e faptul că, mă simt pierdută în spațiu. Totul este negru în jurul meu. Oare dorm? Am ochii închiși? Îmi spun mintal, deși, cred că deja vocea din capul meu sunt chiar eu. Prin toată această negură, observ o luminiță. O mică luminiță pâlpâitoare. Încerc să mă apropii, dar nu simt nici un fel de pământ sub picioare. Parcă zbor. Luminița se face din ce în ce mai mare, până mă înghite cu totul.
Îmi simt pleoapele grele și o durere parcă îmi străfulgera corpul. Ce dumnezeu s-a întâmplat? Îmi spun mintal, încercând să deschid ochii. Prima încercare, eșuată! A doua încercare, eșuată! La a treia încercare am clipit de două ori până să pot să-mi țin și eu ochii deschiși din cauza luminii puternice care mă orbește.
- Au, au!
Spun îndurerată cand încerc să-mi mișc capul, reușind să-mi duc mâna la acesta pentru a-l sprijinii. Ochii îmi sunt încețoșați, dar după ce mai clipesc de două ori reușesc să văd un tavan alb imaculat. Îmi întorc capul în partea dreaptă ținându-mi mâna încă pe acesta. Deschid ochii care acum și-au revenit complet și s-au acomodat cu lumina, dar clipesc de două ori uimită când un grup restrâns de băieți stau lângă patul meu.
Eu îi priveam speriată, iar ei mă priveau de asemenea uimiți. Erau aproape de patul meu. Creierul meu încerca să găsească o soluție pentru această situație alarmantă, dar nu mă puteam gândii decât la a țipa după mama, ceea ce pentru o fată de 19 ani, este cam rușinos.
Mă ridic brusc în fund, observând în patul din fața mea, un alt băiat. Clipesc din nou ca o proastă, încercând să-mi dau seama, ce se petrece. Îmi amintesc țipătul prietenei mele Sun-Hi și un claxon de mașină care se auzea în surdină. Îmi amintesc mașina neagra aproape de mine, dar după totul e negru. Oare...am fost lovită?? Mă întreb mintal, încă holbându-mă la băieții, care și ei se holbau la mine.
- Crezi că e bine?
Îl aud pe unul dintre tipi vorbind, inima mea începând să bată ca nebuna din cauza fricii.
- Cred ca visez! O să mă pun la somn, să mă trezesc din coșmarul ăsta.
Spun, dar de data asta cu voce tare și mă așez înapoi în pat. Închid ochii și stau așa câteva minute. Îi deschid la loc, de data asta, unul dintre tipi fiind puțin aplecat peste mine, privindu-mă.
- AH!
Țip ridicându-mă brusc, el speriindu-se și ferindu-se de capul meu care era să-l lovească.
