Capitolul 5.-Scoala si el... din nou.

137 16 0
                                    

Vacanta de vara s-a dovedit a fi mult mai scurta decat voiam eu. Bine, daca era dupa mine as fi plecat in Bora Bora pentru o vacanta permanenta. Dar cum nu mereu primim ceea ce ne dorim, iata-ma in drum spre scoala pentru a participa la ceremonia de deschidere. Singurul lucru bun e ca acesta e ultimul meu an de liceu, urmand ca de la anul sa fiu studenta. Nu-mi fac probleme , am fost mereu prima in clasa si nu intentionez sa imi pierd statutul. Dar sa revenim.

De cand cu incidentul cu sarcina, Christinne s-a schimbat. Chiar daca iesim si petrecem destul de mult timp impreuna, simt ca nu mai e ca inainte. Poate e din cauza ca am refuzat sa ii fiu alaturi in legatura cu avortul, am incalcat promisiunea pe care am facut-o cand aveam 10 ani.

" Jur ca mereu voi fii alaturi de tine!"

Dar nu as fi putut trai stiind ca am ajutat-o sa faca asta. Am o constiinta destul de galagioasa si nu mi-ar fi dat pace tot restul vietii mele.

-Ai auzit ca Adrien s-a transferat la clasa ta? Spuse spargand tacerea.

-Mm, nu ca mi-ar pasa. De cand a vorbit-o de rau in fata mea, sa spunem ca nu il mai simpatizez. Chiar deloc.

-Da, nici mie.

-Hey , ce fac scorpiile mele dragi? Rasuna vocea lui Kimmy din spatele iubitului ei. Ea si Nigel erau impreuna de 8 luni si se iubeau mult. Si ca sa fie si mai dragut, erau colegi de banca.

-Buna si tie, raza de soare.

Pregatita de scoala? O intreb afisand un zambet malefic. Stiam ca detesta scoala.

-Da, nu am dormit deloc de emotie azi noapte.

-Buna fetelor, apuca si Nigel sa zica inainte sa inceapa sesiunea de imbratisari.

-Hey, Nigel... Chris parea ca nu are pe nimeni azi la suflet. Era plictisita si total indiferenta la tot din jurul ei.

Am decis sa o las in pace. Daca ea voia sa fie morocanoasa, eu eram prea bine dispusa ca sa ma molipsesc de la ea.

Dupa o ceremonie scurta si placuta, am mers in clasa unde doamna Morgan , profa de literatura si diriginta mea ne-a dat orarul si ne-a urat bafta in noul an scolar. Am povestit cu colegii intamplari din vacanta, dupa care am vrut sa le sun pe fete . Voiam sa mergem sa mancam si dupa sa le invit pe la mine. Dar telefonul meu refuza sa se aprinda. Dupa lungi si esuate incercari , am renuntat. Se pare ca murise. M-am bucurat insa sa le vad pe cele venind fix spre mine.

-Fetelor, a murit, spun pe cel mai trist ton al meu.

-Cine a murit? striga la unison amandoua.

-Telefonul meu.

In urmatoarea secunda privesc cum cele doua imi arunca priviri usturatoare.

-Eu credeam ca a murit cineva , nu ceva. Matur Maya, foarte matur. Si te rog sa observi ironia.

-Si eu va iubesc. Oricum, asta inseamna ca am nevoie de un telefon nou. Ce ziceti de niste cumparaturi dupa scoala?

-Eu nu am nimic de facut. Nigel are programare la medic si merge singur.

Kim era disponibila.

-Si tu , Chris?

-Sigur, cum as putea sa lipsesc? Haideti fetelor. Cumparaturile asteapta.

Odata ajunse in mall, am mers fix la telefoane. Dupa lungi dezbateri, mi-am luat un telefon nou si am mers cu fetele prin magazine. Cu cateva pungi pline fiecare,am mers sa bem ceva. Cumparaturile pot fii istovitoare uneori.

In timp ce ne asteptam comanda, Kim a primit un mesaj de la Nigel ,prin care acesta o ruga sa se intalneasca urgent. Ceva de niste foi ...

-Fetelor, regret dar Nigel ma asteapta. Ne vedem maine la scoala.

O prietenie nu trece si prin focUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum