༒•𝙋𝙖𝙘𝙖𝙩𝙚 𝙙𝙚 𝙣𝙚𝙞𝙚𝙧𝙩𝙖𝙩•༒

~5~

          Dupa o zi petrecuta alaturi de Lorand,ne pregatim pentru misiune.incerc sa revin cu picioarele pe pamant in timp ce ma uit ratacita prin dulapul cu haine.Se aude usa baii si Lorand intra in camera mea in bustul gol,purtand doar o pereche de blugi negrii,cu un lant atarnat de pantaloni.Incerc sa raman concentrata la ceea ce faceam.
           -Esti pregatita pentru misiune?intreaba el sprijinindu-se de tocul usii.
           -Imbraca-te,Lorand.zic eu privindu-l de jos in sus.Si da,sunt pregatita pentru misiune.
           -Vom duce comanda la bun sfarsit,Sav. Giulio are incredere in noi...
           -Nu-mi fac griji pentru misiune,Lorand,doar eram pierduta in ganduri...Poata plimbarea de azi m-a deconectat mai mult decat era cazul.
            Si asta este adevarul.Mi-e greu sa ma pot concentra pe ceea ce fac acum si gandul imi zboara doar la acel loc si la ceea ce am simtit cat am fost cu Lorand acolo.Parca inca simt adierea usoara si calda a vantului,cromatica locului si adancimea ochilor lui Lorand in lumina rosiatica a apusului.Iau din dulap o pereche de pantaloni largi,negrii si lejeri si un maieu rosu inchis cu dantele la nivelul bretelelor si al decolteului.O geaca de fas cu buzunare si o pereche de tenisi comozi,apoi merg in hol,unde Lorand era gata de plecare.
              -Arati ca o adevarata felina,ca o...Pantera Neagra.
             -Oh,lord...ma flatezi.spun eu si zambesc provocator in timp ce ies din casa lasandu-l pe el sa inchida usa in urma mea.
              Racoarea serii imi adie prin par,si simt cum incep sa ma trezesc.Fac ochii roata in jur,apoi deschid portiera masinii  si urc.Lorand isi aprinde o tigara si trage adanc fumul in piept,ca apoi sa-l elibereze usor.Ma priveste cateva secunde in ochi,zambind probabil involuntar in colt de gura,apoi isi coboara usor privirea in jos pe buzele mele.Nu spun nimic si il privesc in continuare curioasa.Isi linge usor buzele,apoi imi da la o parte parul de pe fata,si se apropie usor de mine.Imi aseaza o mana pe fata si-mi lasa un sarut usor,scurt pe buze,dar tenta amicala obisnuita disparuse.Ma avant in sarutul initiat de el,iar degetele mele se pierd in parul lui carliontat.Si intensitatea noptii paleste in intensitatea sarutului nostru,care s-a nascut din nimic si a ajuns la apogeu in cateva secunde.Se retrage primul din sarut,apoi ma priveste usor rusinat de ceea ce tocmai se intamplase.
             -Colegial...spune el,apoi baga cheile in contact si calca acceleratia,dermarand in tromba pe soseaua ingusta.
            Conduce agresiv,pare brusc nervos si parca semnele de circulatie,marcajele stradale si chiar semafoarele sunt optionale.Fiind foarte tarziu,strazile sunt aproape goale spre norocul nostru si al oamenilor nevinovati care puteau fi raniti in goana nebuna a lui Lorand pe strazile orasului.Dupa inca un viraj luat de parca avem 9 vieti,ajungem in sfarsit in port,exact acolo unde trebuia plasata comanda.In fata noastra isi face aparitia un barbat la aproximativ 35 de ani,cu o constructie mai mult decat solida,inalt de cam 1,90.Omul pare imens,iar trasaturile aspre ale fetei iti fac parul sa se ridice si stomacul sa se stranga.Lorand coboara din masina in timp ce eu ma gandesc doar la acest barbat si la cat de mare poate fi.
             -Aveti marfa?intreaba barbatul cu o voce pe masura fizicului sau,groasa si haraita.
             -O avem.spune Lorand simplu,apoi ma hotarasc sa cobor si eu din masina.
            Inchid portiera,cand fac pentru prima data contac vizual cu acel barbat.Ma priveste fix in ochi,apoi isi plimba privirea cu nerusinare peste corpul meu.Ma incrunt si-mi dreg vocea,dar nesuferitului nu pare sa-i pese.In timp ce Lorand scoate pachetul cu marfa din portbagaj,doua dube negre,cu geamuri fumrii parcheaza in apropiere.Cred ca ei sunt criminalii de care ne-a vorbit Giulio seara trecuta.Nu apuc sa ractionez cand doua gloante deja au zburat in anvelopele masinii,blocandu-ne practic acolo.
           -Lorand!!strig si el se arunca la pamant chiar inainte ca un glont sa-i zboare creierii.
          -SAV,FUGI!striga el ramanand pe jos.
         Il privesc dezorientata,dar nu pot pierde vremea.O rup la fuga printre copacii din parculetul falezei,si nu dupa multa vreme realizez ca cineva e in spatele meu.Maresc pasul,merg in zig-zag,cotesc ba la stanga,ba la dreapta,dar urmaritorul meu imi urmeaza cu agilitate fiecare miscare.Cum ma asteptam sa se intample,deoarece sunt destul de impiedicata,ma trezesc la pamant,incercand sa ma ridic si sa o prind iarasi la fuga,simt niste brate in jurul meu.
            -Da-mi drumul,lasa-ma jos!strig la tipul care tocmai m-a luat pe sus de parca nu sunt mai grea decat un sac de cartofi.LASA-MA JOS,ACUM!
           -Mai tac odata!zice el pe un ton relaxat,apoi ma arunca in una dintre dubite.
             Acolo un alt barbat,ale carui trasaturi nu le pot distinge din vina intunericului,imi acopera fata cu un servetel umezit,iar privirea incepe sa mi se incetoseze.Imaginea din fata ochilor mei devine tot mai neclara si incep sa ametesc,ca apoi sa simt ca pic in abisul negru al inconstientei.