༒•𝙋𝙖𝙘𝙖𝙩𝙚 𝙙𝙚 𝙣𝙚𝙞𝙚𝙧𝙩𝙖𝙩•༒

~7~

         Ajungem in fata unei usi de lemn,pe care era lipita o placuta argintie pe care erau trecute cateva cifre complet aleatorii.Tipul acela bate usor la usa si apoi vocea lui Ethan se aude pe un ton calm
         -Sa intre!
         Baiatul imi deschide usa,lasandu-ma sa intru in biroul lui Ethan.O camera cocheta,in culori deschise,pereti albi,un mobilier in nuante de bej si ocru pal,un birou micut in mijlocul camerei,in spatele scaunului sau e o biblioteca cu mai multe carti si dosare colorate.
         -Aseaza-te!spune el indicandu-mi un scaun de partea cealalta a biroului sau.
        Ma așez pe scaun si ma foiesc usor,simtindu-ma putin incomod sub privirea lui atintita fix pe mine.Brusc hainele ma strang si simt un gol in stomac.Probabil observa ca ma simt incomod pentru ca l-am surprins zambind in coltul gurii.Isi sprijina coatele pe birou,trage aer in piept,isi drege vocea si spune:
       -Esti o femeie foarte frumoasa.zice el simplu,iar eu nu-mi pot ascunde surprinderera.
       Se apleaca peste birou,imi cerceteaza iarasi fata cu privirea,apoi isi trece degetul mare peste buzele mele,iar eu imi retrag capul inapoi.Zambeste draceste in colt de gura,inconjoara biroul si vine langa mine.Imi cuprinde fata in ambele palme si isi preseaza buzele de ale mele intr-un sarut cast,venit doar din partea lui.Ma priveste cu ochii mijiti si imi mai lasa un sarut pe buze fara insa sa primeasca un raspuns din partea mea.Vizibil iritat de rigiditatea mea,probabil neobisnuit cu refuzurile din partea femeilor,ma ridica de pe scaun,isi strecoara mana pe sub bluza mea si incearca iarasi sa ma sarute,dar il imping cu putere in spate si reusesc sa ma strecor pe usa biroului.Fug haotic pe holuri,nestiind incotro ma indrept,fiind o cladire ampla,cu multe holuri si usi.Ajung pe undeva pe la etajul 1 sau 2 al cladirii,iar din spatele unei usi aud o voce de femeie strigand.Ma uit in spate,nu vad inca pe nimeni,dar pasii grabiti,probabil ai lui Ethan,se aud zguduind pe trepte.Nu am cum sa ma prefac ca nu aud,asa ca lovesc usa cu putere si vad ca am reusit sa creez un mic spatiu intre ea si perete si continui sa lovesc.Probabil derutat de zgomotul loviturilor care se aud in ecou,cauta pe toate holrile sursa zgomotului.
        -Depaerteaza-te de usa!spun eu,cand simt ca balamalele slabesc.
       Reusesc sa dobor usa,si sa prind fata de mana.O fata slaba,cu un par saten,usor ravasit,purtand o rochita larguta,de un roz pal,acum murdar.Fugim in jos pe scari,cand in sfarsit vedem usa pe care putem iesi.Incetinim,mergem pe langa un perete usor,ii fac semn fetei cu degetul sa faca liniste,apoi reusim sa ne strecuram afara din cladire.Continuam drumul printre cladiri,nestiind exact unde ne aflam,dar continuam sa fugim printre blocuri.Cand simt ca am fi in siguranta,o trag dupa mine si ne asezam la o scara.Fata respira greu si nu pare sa aiba mai mult de 16 ani.Pare slabita,de parca nu a mancat de zile bune.
        -Cum te numesi?o intreb eu zambind.
        -Evelyn...raspunde ea cu o voce stinsa.
        -De ce erai acolo?Ce aveau de gand sa faca cu tine?
       -Ei si tata au conflicte mai vechi.M-au luat de acasa,acum cateva zile bune.Eu locuiesc singura cat tata e plecat in deplasari si nu cred ca a ajuns inca acasa ca sa vada ca lipsesc.
      -Cine e tatal tau?intreb si o privesc in ochisorii aia albastri,atat de inocenti,dar care au vazut atat de multe de-a lungul timpului.
     -Carlo...spune ea numele pe care fara sa vreau l-am intuit.Dar te rog,protejeaza-ma de ei...Sunt oameni rai.privesc ochisorii fetei care stau sa planga,si tot ce pot face este sa o strang in brate,sa o infasor in geaca mea,ca macar de frig sa o protejez.Dupa ce fata si-a tras suflul,am continuat sa mergem printre cladirile din beton,pana la un loc cunoscut.