༒•𝙋𝙖𝙘𝙖𝙩𝙚 𝙙𝙚 𝙣𝙚𝙞𝙚𝙧𝙩𝙖𝙩•༒

~15~

Lorand
     De aproximativ doua zile nu am mai vorbit cu Savana. Parteneriatul care ne-a fost propus de Giulio cu Alexandru merge destul de greu. Au așteptări mari,vor mult in defavoarea noastră,dar nici eu nu sunt începător. Nu pot fi de acord cu toate propunerile lui,cum nici el nu depune un efort sa le accepte pe ale mele.
      Îmi încep dimineața cu o stare de agitatie persistenta. Imi pregatesc o cafea amara si-mi aprind o tigara,in speranta ca ma voi relaxa. E ceva parca din alta parte,eu nu pot spune ca ma stresez prea mult cu parteneriatul propus,dar parca ceva se intampla. Imi termin cafeaua din cateva înghițituri,apoi merg pe balcon si ma sprijin cu coatele de balustrada.  Răsfoiesc rețelele sociale,pana dau de contul Savanei.
"Activ acum o zi"
    Zăbovesc câteva secunde asupra pozei ei de profil. Zambetul acela radiant,marea întinsa spre infinit in spatele ei si sorele care abia se ridica deasupra liniei orizontului. Ii las un mesaj cu "Buna dimineata!",care nu anunta sa primească curand un raspuns. Sentimentul de agitatie nu se stinge,asa ca dupa ce nu reusesc sa-mi gasesc locul in apartament,ies iarasi pe balcon,imi aprind o tigara si o sun pe Savana.

Savana
    Sunt inca încremenită,cu mana pe butonul geamului,dar incapabila sa-l apăs. Evelyn suspina langa mine,tremura usor si-si mai sterge lacrimile din cand in cand. Ecranul telefonului meu,care era asezat pe bord se aprinde si incepe sa vibreze. "Lorand" spune scurt vocea robotica inclusă in tonul de apel,dar iarasi ma declar incapabila de a face orice fel de miscare. Tipul acela insista sa bata in geam,desi afara ploua torențial,nu pare deloc deranjat de asta. Pare calm,imperturbabil,dar ceva nu ma lasa sa las geamul pentru a vorbi cu el. Cand sunt aproape gata sa acționez butonul sa cobor geamul,un altul vine langa tipul inalt,ii aseaza o mana pe brat apoi se depărtează de masina,lăsându-l pe nou-venit langa masina mea. Bate cu degetele in geam mult mai agresiv,telefonul meu suna constant,Evelyn scanceste in dreapta mea,iar eu sunt prinsa ca intr-un abis de agitatie si frica. Ma simt exasperata de tonul de apel,asa ca in cele din urma ma hotarasc sa raspund,dar raman tacuta. Cobor usor geamul,iar sunetul ploii inunda linistea lăsată in masina.
      -Savana,raspunde! Savana,spune ceva.
     Reduc sonorul si il las sa vorbeasca,cand tipul de afara imi prinde mana cu putere. Deschide portiera,ma trage afara,iar Evelyn incepe sa tipe.
      -Da-tii drumul,Savana!
     -Ce se intampla?se aude vocea panicata a lui Lorand. Savana,SAVANA!!
     -Ea este!spune o voce bărbătească,baritonala,clara.
     Sunt luata pe sus de barbatul care venise prima oara la geam. Ma zbat in zadar in bratele lui,cand un glont ii traversează capul. Cade pe asfaltul ud,iar eu cad peste el. Privesc dezorientata in jur,apoi il vad pe Giulio cu pistolul inca intins înspre locul unde a fost capul tipului masiv. Unul dintre colegii mei o ia pe Evelyn din masina mea si ma indrept spre masina lui Giulio.