༒•𝙋𝙖𝙘𝙖𝙩𝙚 𝙙𝙚 𝙣𝙚𝙞𝙚𝙧𝙩𝙖𝙩•༒

~12~

Dupa micul dejun ma arunc pe canapea si pornesc televizorul cu gandul sa vad un film,dar ma simt dintr-o data prost.Simt ca inima mi-o ia la goana si ca stomacul mi se strange,iar un sentiment de vinovatie imi umple pieptul.Chiar daca Lorand nu este iubitul meu,tradarea e sentimentul principal pe care-l simt.Chiar sunt o tradatoare...Incerc sa ma consolez cu gandul ca a fost doar sex,ca nu eram in totalitate constienta din vina alcoolului,dar degeaba.Pun mana pe telefon sa-l sun.Au trecut cateva ore bune,asa ca trebuie sa ma asigur ca a ajuns cu bine,si poate sa incerc sa-i spun cele intamplate seara trecuta.
-Alo!raspunde el cu o voce somnoroasa.
-Lorand!spun eu bucuroasa sa-l aud.Iarta-ma ca te-am trezit,voiam sa vad ce faci.
-Nu e nicio problema,Savana.Pai am ajuns la hotel,am facut o baie si m-am pus imediat la somn.Tu cum esti?Cum a fost la petrecere?
Speram sa putem evita acest subiect.Pulsul mi se accelereaza,mi se pune un nod in gat si incerc sa opresc lacrimile care ameninta sa mi se prelinga pe obraji.Imi trag nasul,iar Lorand aude asta.
-Savana,esti bine?Ce s-a intamplat?spune el si se aude semnalul sonor,imi solocita camera video.
Imi dezlipesc telefonul de ureche si il tin cu mana usor tremurand in fata.Cand il vad privindu-ma atent si ii citesc ingrijorarea in privire,nu-mi mai pot retine lacrimile si incep sa plang.Imi trec degetul peste imaginea lui din camera telefonului,ca si cum l-as mangaia cu degetele pe fata.Il privesc incapabila de a spune ceva,iar el isi reprima un gest,acela de a-mi sterge lacrimile,deoarece stie ca in situatia actuala este complet inutil.
-Petrecerea începuse bine...Doar ca m-a abordat un tip,mi-am petrecut seara in compania lui,am golit pahare dupa pahare...incerc sa pastrez o coerenta in ceea ce zic,dar lacrimile nu se opresc si eu nu stiu la ce reactie sa ma astept din partea lui.Am exagerat cu alcoolul,nu te-am ascultat si...Si ne-am lasat dusi de val.
-Adica...Adica vrei sa zici ca ti-ai tras-o cu unul pe care abia l-ai cunoscut?
-Ceva de genul asta...spun eu privind in poala.
-Nu-ti pleca capul.Savana,e in regula,plus de asta nu-mi esti datoare cu explicatii,nu formam un cuplu,asa ca si tu,ca si mine o p[oti face cu oricine vrei.Eu te iubesc si stiu ca si tu ma iubesti,intre noi e altceva,si sincer am inteles ca oricine ar intra in viata mea,nu-mi va putea lua locul.
-Nimeni n-o sa faca asta,Lorand.Te iubesc cel mai mult pe lumea asta,tu-mi esti singura familie,singurul care a fost mereu mandru de mine,persoana aia care a crezut in mine cand nici macar eu nu mai credeam.Ai fost mereu acolo sa ma ridici,am fost mereu acolo sa te ridic.Suntem un altfel de intreg,doua jumatati care nu pot fi niciodata separate de nimeni si nimic.Ani de zile am trecut prin atatea,si-ti raman datoare toata viata mea pentru cate ai facut si pentru cate ai sa mai faci pentru mine.
-Savana...spune el vizibil emotionat de momentul pe care-l avem,genul ala de moment pe care nu l-am mai avut pana acum.Cat timp ai lipsit am simtit ca pana la urma,sensul vietii mele este dat de tine,ca tot ce e bun si frumos in viata mea.Iti raman dator ca ma iubesti,ca ma accepti si ca nu ai incercat macar sa ma schimbi.Sunt un om cu miliarde de defecte,un golan,poate un om rau in viziuna multora,dar in ochii tai am fost mereu cel mai bun.
Ne privim secunde in sir prin ecranul telefonului.Imi doresc mai mult ca niciodata sa fie langa mine,am nevoie de el cum n-am avut pana acum si cu toate astea nu prea pot ajunge curand in bratele lui.Dupa cateva minute se scuza ca trebuie sa plece,apoi inchide apelul.Plang in palme si nu ma pot opri.Evelyn vine langa mine si ma cuprinde in bratele sale fragile,dar care imi mai aduna putin cioburile inimii mele care s-a sfarmat in milioane de bucatele.O strang cat de tare pot in brate,in incercarea de a ma linisti,apoi o privesc in ochi,zambesc in colt de gura,apoi zambetul mi se lateste pe toata fata,la gandul care tocmai mi-a incoltit in cap
-Evelyn,plecam in Romania!