༒•𝙋𝙖𝙘𝙖𝙩𝙚 𝙙𝙚 𝙣𝙚𝙞𝙚𝙧𝙩𝙖𝙩•༒

~9~

Savana
A trecut cam o saptamana de la cele intamplate.Lorand a fost chemat la sediu de dimineata,dar nu am inteles de ce Giulio a vrut ca el sa mearga de unul singur.Incerc sa ignor asta,asa ca incerc sa-mi directionez atentia asupra Evelynei.E tot mai tacuta si uneori refuza sa manance,dar sincer o inteleg.Vestea mortii tatalui ei a lovit la baza.Incerc sa o inveselesc,incerc sa-i distrag atentia,dar dupa cateva minute zambetul ii paleste in favoarea lacrimilor si stam imbratisate minute bune.E atat de firava,iar ochisorii ei nu anunta sa se usuce prea curand.Sta cu capul ascuns in pieptul meu si plange,pana ce isi ridica privirea,isi trage nasul si spune:
-Mereu s-a zis de tatal meu ca e un om rau...Dar nu era asa cum se spune...Mereu avea grija de mine,nu ma lasa niciodata sa adorm suparata si imi spunea mereu cat de fericit e sa ma aiba si cat ma iubeste.
-Sunt convinsa ca a fost cel mai bun tata de pe planeta,dar el va fi mereu langa tine...De acolo de sus.spun eu mangaindu-i usor parul.
Cuvintele mele ii aduc un zambet timid,apoi ma imbratiseaza strans si-mi sopteste un "Multumesc"care imi declanseaza in piept un val exploziv de caldura.La cateva momente,isi face aparitia si Lorand.Se opreste in prag si ne priveste zambind stramb,in coltul gurii.
-Ce bine ti-ar sta.Asa cu o fetita...Oh Doamne.
-Off,Lorand,unde te gandesti?Dar lasand asta,de ce te-a chemat Giulio?
-Mi-a dat o misiune individuala.Trebuie sa merg pe aeroport in Romania,va dura cateva zile,ca va trebui sa raman acolo,sa cunosc un domn cu care vor infiinta un fel de parteneriat.Tu nu vii din motive de pura siguranta,a zis Giulio ca nu putem risca sa se intample iar ca data trecuta.
-Dar nu vreau sa mergi singur...
-Sav,ma intorc repede,totul va fi bine,iti promit.
-Cand pleci?
-Maine de dimineata...
Il privesc si simt cum ochii mi se umplu de lacrimi.Nu sunt obisnuita sa stam separati,nu vreau sa ma obisnuiesc cu asta,dar nu avem alta varianta.Il imbratisez strans si el face acelasi lucru.Imu cuprinde fata in palme,ma priveste in ochi,iar eu in ai lui ma pierd in intunericul abisului in care ma poarta.Isi coboara ochii pe buzele mele,apoi mi le striveste sub ale lui,iar in piptul meu simt ca erupe un vulcan,cu mii de sentimente si toate sunt pentru cel la care privesc zilnic.Eu si Lorand nu am format vreodata un cuplu,dar reprezinta cea mai importanta persoana din viata mea,si sincera sa fiu,nu-mi pot imagina viata fara sa-l vad zambind,fara energia lui din fiecare dimineata sau fara geloziile lui care inca tindem sa fie nejustificate.

Lorand
Sincer sa fiu nici mie nu-mi convine sa plec fara Savana in misiunea asta,voiam sa fie si ea langa mine,sa vizitam acea tara amandoi,sa petrec timp alaturi de ea,totul ar fi fost mult mai frumos,dar siguranta ei este cea mai importanta pentru mine.Sper ca zilele fara ea sa treaca repede,sa revin acasa,dar si ea sa fie bine in tot acest timp.Chiar e mai bine ca ramane acasa,deoarece este destul de riscant
    -Sa vii repede...imi spune ea inca cu fata ingropata in pieptul meu.
   -Nici nu-mi vei simți lipsa.incerc eu sa mint
    Ramanem asa inca cateva minute,imi trec degetele prin parul ei si o sarut usor pe cap,ea se lipeste tot mai mult de mine,iar Evelyn se retrage in liniste.O iau pe sus pe Savana si ne îndreptam spre dormitor,unde se cuibărește la pieptul meu si usor usor adoarme.