Liceul Vampirilor

~Cαpιтolυl IV~

Nu aveam nici un chef de ora de Istorie a supranaturalilor. Ma plimbam usor pe holurile mari ale liceului Blood Collage. Speram sa mai intarzii un pic, dar din pacate , clasa era chiar la sfarsitul acestui coridor. 

Mergeam alene fara nici o grija, cand, deodata, am simtit cum cineva e in spatele meu. Am intors usor capul, dar  nu era nimeni.  In fata mea am dat peste o blonda, care mai avea un pic si ma ucidea. La acest gand mi-a venit sa rad. Era doar afurisita de Mona. Aceasta era imbracata intr-o bluza galbena cu un decolteu generos, o fusta albastra care avea  lungime doar un lat de palma de fund si niste tocuri de 20 cm. Arata de parca era culeasa de pe centura.

-  Ce vrei? am intrebat-o punandu-mi mainile in san.

-Nu mai face pe desteapta cu mine. Fi atenta ce iti zic! Vreau sa stai departe de Klaus! Am vazut cum ochii ii sai se inrosesc in semn ca incearca sa ma contranga.  De nu...

-De nu... CE? Auzi! Am bufnit in ras. Incearca sa ma constranga!

In acel moment m-a prins de gat si m-a  lipid de dulapuri aratandu-mi colti. Am izbugnit din nou in ras. Nu imi era teama deloc de ea si voiam sa o fac sa-si bage mintile in cap. Mi-am canalizat toata puterea in mine si emitand din corp o lumina violeta de ziceai ca vine sfarsitul lumii.

Stiam ce vede. O fata care se ridica de la sol inconjurata de o lumina violet. Ochii capatand aceasi culoare ca si lumina de o inconjoara si cu parul zburand in jurul capului ei. Cand am vorbit o voce divina  mi-a rasunat din corzile vocale.

-  Nu imi este teama de tine si de nimeni. Sunt mai puternica decat ma crezi si sincer, in locul tau nu m-as  pune cu mine.

 Atunci am trimis o raza de lumina asupra ei pentru a-I extrage din energie. Nu aveam de gand sa o omor, doar sa o sperii. Pe chipul ei se citea o teama de nedescris. Ii luasem un sfert de energie canalizand-o intr-un glob auriu. M-am asat la pamant si am eliminate aura violeta. M-am apropriat de trupul Monei, care statea cu genunchi la piept si se uita speriata spre mine, lasandu-ma  in ciuci. Inca aveam energia ei  in mana.

-  Eu nu vreau sa ranesc pe nimeni. Eu sunt ca o bomba plina de magie pura. Nu am voie sa iti explic de ce, dar vreau sa reti asta:  Nu vreau sa am dusmani, vreau ca lumea sa fie in pace perfecta. Mai ales acum.  Te previn ai grija in ziua balului. Varcolacii vin, dar stai fara grija. Voi apara aceasta scoala cu ultima farama de putere pe care o voi mai avea. 

M-am ridicat in picioare inca tinand sfera si am lat-o in aer, tinandu-mi mainile in jurul ei.

-Puteres abdis nerum meu. Corpus neum intorses cartes distum! am incatat o vraja.

Atunci din sfera au pornit niste serpi de energie carea o cuprindeau din cap pana in picioare pe Mona, radicand-o  usor de pe podea. Atunci cand toata energia s-a intors inapoi mi-a zis cu un glas ragusit:

-Multumesc.

-Pentru ce? am intrebat-o usor derutata inclindu-mi capul intr-o parte.

-Multumesc pentru ca ai avut mila fata de mine si mi-ai redat energia. Daca eram eu in locul tau, asta nu s-ar fi intamplat.

-Nu ai pentru ce. In pimul rand nu sunt o hoata. In al doilea rand nu aveam de ce sa ti-o iau. As mai sta sa vorbim, dar déjà  am intarziat la ora.

Nu am mai stat sa aud ce zice, ca am luat-o la goanna spre clasa. Am intrat usor si mi-am cerut scuze ca am intarziat. Profesoara a zis ca nu e nimic si sa ma asez.

-Copii, asa cum v-am zis saptamana trecuta, azi vom vorbi despre vrajitoare. Asa cum stiti colega voastra este o vrajitoare, indicandu-ma pe mine. Dar o singura persoana ne poate spune mai multe. Salem?! Poti inta!