Liceul Vampirilor

~Cαpιтolυl V~

  Cand am ajuns in curte am vrut sa ma asez pe o banca, dar Klaus m-a apucat de mana tragandu-ma dupa el pana in spatele scolii. Acolo se aflau cativa copaci, printre care o salcie plangatoare batrana, a carei crengi ii ajungeau pamantul creand o cortina verde  langa lac.

  Ne-am apropriat de salcie. Klaus inca ma tinea de mana si m-a tras dupa cortina naturii. In spatele crengilor se afla o banca nesesizabila printre frunze, cu vedere la lac.

- Cat de frumos este aici! Este...  este...

- Atat de romantic? ma intreba privindu-ma cum ma uitam in jur  ca un copli in magazinul cu jucarii.

- Exact! De unde ai stiut ce voiam sa spun? Cred ca aici iti aduci victimele feminine,nu? l-am intrebat ridicand din sprancene.

- De fapt acesta este locul meu secret de la scoala, unde mereu am visat sa aduc o persoana speciala pentru mine. Stii ca dupa ce a murit mama si am fugit de tata,  Blood m-a luat sub aripa sa protectoare indrumandu-ma  si  ajutandu-ma sa ma adaptez noii vieti de vampir. Pe atunci acest loc nu era chiar asa de ferit de privirile lumii. Singura persoana pe care am mai adus-o aici este Criss.

- Eram sigura! i-am zis  zambindu-i si asezandu-ma pe banca pentru a ma uita la  lac. Inca ne tineam de mana, asa ca el a fost nevoit sa se aseze langa mine.

- Daca ma gandesc bine... continua el.  Adus nu este chiar termenul corect. Intr-o zi, la cat de curioasa si bagacioasa este ea, m-a urmarit pana aici. Si ea a zis ca e romantic acest loc, dar a mai zis ca e prea ciudat sa stea cu mine intr-un loc romantic si a inceput sa rada si sa isi ceara scuze. Se referea ca noi doi suntem ca fratii. Nimic mai mult.  De aceea am stiut ce vrei sa zici.

- Aaaa... Deci sunt prima persoana pe care TU o aduci aici, corect?

- Corect, dar nu uita cea mai speciala.

 Vedeam cum usor, usor fetele noastre sunt din ce in ce mai aproape, asa ca am intors capul pentru a ma uita spre loc.

- Ce as vrea sa fac o baie in lac! am zis oftand. Voiam sa simt mangaierea apei pe pielea mea si sa ma scufund in ea. Sa explorez adancurile.

- Poi ce te impiedica?

- Locul.

- Adica?

- Suntem la scoala. Intr-un loc public si nu cred ca e permin.

- Asta sa ii spui tu lui Drew, care in fiecare zi face  asta, dar niciodata nu a descoperit acest loc fantastic.

- Drew?! Drew al nostru? Andrew?! Cu care tocmai am stat la masa?

- DA? Dar la cine te gandeai ca ma refer?

-Poi... Nu stiu.. Mi se pare asa de tacut si de imbufnat mereu!  Parca cand am facut cunostinta era asa sau seara trecuta cand a venit la mine acasa! am zis ridicand mainile in semn de protest.

-CE? Drew a fost la tine seara trecuta?

-Da... Dar azi de dimineata m-am speriat de el pentru ca se afla in patul meu.  Se pare ca am adormit imbratisati si am inceput  sa tip sa plece si sa ma lase in pace.  Am vrut sa merg la parter, dar m-am impiedicat si era sa imi sparg capul daca nu era el.  Apoi i-am zis ca e mai bine sa mergem la scoala si cred ca s-a suparat, pentru ca a fugit pe geam  si toata ziua mi s-a parut suparat. Nici la ora de Istoria oamenilor nu  mi-a vorbit!!!

  Cand m-am uitat la Klaus, el se uita lac cu maxilarul iclestat. Starea sa de spirit se schimbase brusc. Acum semana cu acel Klasu de la pranz care i-a aratat Monei degetul din mijloc, decat acel Klaus cu care plecasem de la ora.

  Mi-am pus mana pe barbia sa si i-am intors fata spre a mea.  Pielea sa era ata de fina si lipsita de orice impuritate.

-Klaus?! l-am intrebat un pic ingrijorata. Ce ai? Ce ti se intampla?