Liceul Vampirilor

~Cαpιтolυl VII~

  Cateva raze jucause se strecurau prin patura de nori, apoi prin geam si perdele, apoi  poposind pe fata mea. Ma simteam ingrozitor! Aveam nasul infundat, febra  o tuse seaca,ma durea in gat,  ma durea capul, aveam frisoane si ma durea stomacul. In concluzie eram racita moarta.

M-am intors pe partea cealalta din cauza luminii. Nu dormisem toata noaptea. Dupa ce m-am intors acasa, am atipit cam o ora apoi boala m-a acaparat. Mai intai o usoara durere de cap si de stomac si-a facut facuta prezenta, a urmat temperature si frisoanele, insotite de un nas infundat si de tuse.

La scoala sub nici o forma nu ma puteam duce, nici nu stiu daca ma pot duce cel putin pana la parter! Cand ma imbolnavesc, parca sunt pe moarte; asa ma simt de fiecare data si parca o vad venind invesmanta intr-o rochie neagra cu parul sau negru si cu ochii sai alburii cu scantei din focul abisului, cu pielea sa cenusie tinand in mainile sale atat de delicate renumita Coasa a Sufletelor care iti taie firul vietii cu care ai fost binecuvantat si sufland paloarea mortii peste tine si peste corpul tau care de acum in colo se va descompune pana va deveni pamant. Iar ultimul lucru pe care il vei mai auzi este rasul sau cristalin si apoi o liniste deplina.

Am deschis din nou ochii si am vazut ca este ora 10, pierdusem déjà primele doua ore. Acum ar fi trebuit sa fiu la ora de Matematica. Nu era cine stie ce pierdere ora de matematica pentru ca sincer o detestam din toata inima mea, dar datorita ei, chimiei si a fizicii, lumea era unde este azi. Stiu ca o gramada de lume nu o intelege si nu se descurca, dar fiecare cu vocatia sa.

Trebuia sa ma odihnesc, sa ma relaxes, sa ma reculeg, dar tot ce puteam face e sa-mi eliberez caile nazale cu un servetel sau sa tusesc pana imi crapau plamanii. Am inchis ochii si m-am chinuit sa respir. Din cauza nasului infundat si a tusei, oxigenul nu prea voia sa-mi intre in plamani.

Cam dupa o ora, aproximativ pe la 11, am reusit sa adorm. Tusea nu m-a parasise, dar nu mi-a interupt recuperarea. Capul si el m-a lasat in pace, iar stomacul s-a mai domolit, dar fara a ma parasi acea durere cumplita. Dar ceea ce imi disparuse total erau frisoanele.

Soarele a coborat lasand trei patrimi  din cer in posesia norilor, iar in camera mea devenise o atmosfera destul de placuta. Eram pe jumatate treaza si cu spatele la usa cand am auzit o soapta usoara.

-Victoria! mi-a spus o voce suava cu un ton plin de delicatete si de ingrijorare.

M-am intos usor pe o parte si l-am vazut! Statea in cadrul usii ca o statuie si doua oceane ma priveau cu atat blandete.

-Klaus! am soptit cu o voce de nerecunoscut; eram foarte ragusita.

-Nu ai idée ce m-am speriat cand nu ai venit la scoala! Imi marturisi facand cativa pasi spre pat. Credeam ca ti s-a intamplat ceva grav. Directorul nu stia de tine nimic. Criss aproape ca era sa o omoare pe Mona crezand ca ti-a facut ceva. Iar Drew si Eric au cateva zgarieturi si un mic inceput de chelie din cauza micutei noastre pantere Criss. Mai avea putin si fugea la varcolaci sa le dea foc.

-Mai bine ii spui ca sunt bolnava! Nu vreau sa faca cine stie ce tampenie, abia am reusit sa soptesc. Mi se pusese un nod in gat. Am inceput sa  tusesc cu putere, iar  Klaus a venit de urgent langa mine.

Un lucru clar. Era speriat din cauza ca tuseam, nu stia ce sa-mi faca. Ma tinea strans in brate si ma ruga sa nu-l parasesc. Cand mi s-a terminat criza de tuse abundenta i-am zis:

-Doar tuseam, nu imi dadeam duhul.

-Scuza-ma, dar m-am speriat! Nu mai stiu ce inseamna sa fii  bolnav.

-Nu-I nimic. Mi-am dat seama cat de speriat era numai dupa cum ma rugai cu disperare sa nu te las.

-Arzi! imi spuse mai speriat dupa ce imi lua mainile intre ale lui. Incepu sa-mi atinga fata si gatul cu delicatete. Era atat de rece. Am inchis ochii si m-am bucurat de raceala mangaierii sale.