Liceul Vampirilor

~Cαpιтolυl I~

Stateam cu privire atintita la geam. Ma uitam la albastrul cristalin al cerului care punea stapanire pe intuneric. Era frumos si indica un nou inceput.  M-am uita la ceas si era 7. Nu stiam cum trecuse noaptea. Voiam sa cred ca azi va fi o zi buna. Ca voi putea sa rad dupa atata timp si voi fi ca orice alta vrajitoare. Stiam ca trebuia sa redevin, sau sa devin, eu.

    M-am dus in baie si am dat drumul la apa pentru a umple cada. Am adaugat cateva uleiuri din plante, adica din trandafir si levantica. Iar pentru a ma simti mai bine am luat un manunchi de salvie care l-am legat de niste eucalip si levantica proaspata si le-am dat foc. Le-am lasat sa arda pentru cateva momente si apoi le-am stins, inspirand dulcele fum provocat de ele. Am oprit apa si m-am scufundat intr-un lac cald al placerii.  

    Aveam un sentiment cam ciudat legat de acesta noua zi, dar am incercat sa privesc lucrurile pozitiv. A trecut mult timp de cand nu mai vorbisem cu cineva ca mine. Imi era dor sa fac vraji in echipa. Imi era dor sa ma intrec cu alti vrajitori. Nu mai vazusem un vrajitor de 500 de ani., iar la cei 1466 de ani ai mei , este ceva timp. Atunci, gandul ma purtase la bunica mea. Parca o vedeam langa mine cu chipul sau  usor atins de primaveriile prin care trecuse.  Ochii aceia plini de iubire si compasiune care te aduceau mai aproape de natura prin verdele lor de smarald. Acel par lung negru amestecat cu albul iernii.  Atunci un sentiment de melancolie imi strabaduse sufletul ca o sageata lasandu-l gol de orice speranta.

  NU,mi-am zis. E timpul. E timpul sa incep o noua  viata. E timpul ca Victoria Pure sa renasca.

 Am inchis apa si m-am profilat ca o fantoma in fata oglinzii. Vedem o tanara cam de 1,75 cu forme frumos conturate, adica ma uitam la mine ca la o necunoscut. Eram invelita intr-un prosop de bumbac si ma uitam la parul meu negru ca noaptea, la ochii mei ca doua oceane albastre pline de mister pe timpul furtunii, la pielea mea alba si la contrastul care il avea cu semnul meu din nastere in forma de trandafir care se afla in lateral pe sanul drept. Si chiar daca foloseam pronumele posesiv  meu, nu eram sigura de ce vedeam.

    M-am dus la sifonierul banal din dormitorul impodobit cu mobila "de tineret" (cum ziceau oamenii, dar dupa parerea mea erau decat niste tablii lipite de fatada care puteau sa pice la prima atingere) si mi-am ales o rochie neagra pana la genunchi cu niste floricele mici ca picaturile de sangele. Am asortat-o cu o curea rosie si cu niste pantofi negri cu toc cui cam de 8 cm . Daca cineva se uita la mine nu ar fi zis ca sunt un inger, ci un demon. La acest gand am ras melancolica gandindu-ma la unchiul meu, Damon, fratele mamei, care se alaturase demonilor. Am coborat scarile si am aruncat o ultima privire prin sufragerie si am plecat in bucatarie. Acolo mi-am pus o ceasca de ciocolata calda. Nu imi placea deloc cafeaua.

    Stateam si ma uitam la casa in care stateam cam de un an, cand revenisem din Europa, mai precis Italia. Nu era chiar asa de mare. Avea o sufragerie draguta  cu un semineu situate pe peretele vestic al incaperii, care o aranjasem cu mobile obijnuita, o bucatarie destul de incapatoare in care intrau cam 6-7 persoana. Trei dormitoare la etaj si unu la parter. Prin urmare era acceptabi, dar tot nu ma simteam ca in casa parinteasca in care nu mai intrasem de 1000 de ani, care trebuie sa mentionez ca nu este o casa ci un palat in toata regula. Deja imi terminasem cafeau si simteam ca trebuie sa plec imediat. 

    Mi-am luat geanta si am incuiat casa. M-am urcat in masina mea Koenigsegg CCX, care o primisem cadou de la un amarat de om bogat care se indragostise de mine cand eram in Italia si am plecat spre liceu. Trebuia sa mentionez ca bietul baiat uman era destul de frumos. Avea ochii un albastru- verzui, parul ca si aurul, un zambet atat de innocent si o voce unsa cu miere de catre ingeri. Iesisem de cateva ori inainte sa imi iau talpasita din Italia, landu-l cu inima franta. Stiu ca eram cam lasa la aceasta faza, dar dupa ce un tip te cheama la o petrecere organizata in scopul logodnei voastre fara sa stii, tu nu ti-ai lua talpasita alaturi de toate lucrurile pe care le ai si sa incerci ca tot ce se intamplase pentru acea persoana sa fie decat un vis si nimic mai mult? Eu cred ca raspunsul tau e ca da asa ca las'o mai moale si nu mai judeca cartea dupa coperta.