Tu, Dulcea mea Greșeală

Capitolul 1

-Îmi lipsiți în fiecare zi, totul este mai bine, încep sa îmi revin. Uneori ma întreb de ce nu sunt cu voi și a trebuit sa fiu aici, unde totul este parca fără viata. Sper ca sunteți bine mama, va iubesc atât de mult...

  Mormântul mamei și al lui Eden sunt locul unde ma descarc de când am venit în LA.
  După un an jumate de tratamente și munca depusa am reușit sa fac ceva care sa ma facă fericita. Împreună cu Smith am creat o companie de mașini care a avut un succes enorm. A fost o pasiune la care renunțasem dar am decis ca trebuie sa îmi îndeplinesc una din marile mele dorințe dar ca femeie care deține o asemenea companie a fost dificil pentru ca oamenii cred ca doar bărbații ar trebuii sa se ocupe de asta.
  A fost atât de greu, a trebuit sa termin ultimul an de liceu, sa merg la tratamente în urma unei perioade lungi de depresie și căderi psihice. Cel mai greu a fost sa ma țin în viata, asta mulțumită fratelui meu. A fost lângă mine cum nu a fost nimeni pana acum, a încercat sa îmi dea motive de a lupta și fără el nu știu unde as fi fost.

  Sunetul de la telefon m-a trezit din gândurile mele și am văzut numele lui Adam pe ecran.

-Ce faci pitico? Ma întreabă cu zâmbetul larg pe buze.

-Tocmai ce plecam spre casa. Diseară trebuie sa merg la o petrecere de celebrare a firmei.

-Ai fost iar la mama ta?

-Ca în fiecare weekend. Tu cum ești? Ești bine?

-Sunt destul de okey, îmi lipsești Serena.

-Și tu mie Adam, ți-am spus. Poți sa îmi faci o vizita.

-Voi încerca. Au venit, trebuie sa închid. Te iubesc pitico.

-Și eu Adam.

  A închis apelul și eu am oftat. Este singurul cu care am vrut sa mai țin legătura pentru ca el chiar era nevinovat. Mi-au confirmat multe persoane ca el nu știa de planul bolnav al lui tata și Ethan și aveam nevoie de el. Inafara de Smith nimeni nu știe ca Adam are adresa mea, a trebuit sa îmi promită ca orice ar fi, nimeni nu va știi ca sunt aici. Și s-a ținut de cuvânt, momentele în care vorbim sunt rare, scurte dar m-au ajutat atât de mult.
  Nu credeam vreodată ca voi ajunge în situația asta, sa nu îmi pot vedea prietenul de teama ca trecutul ma va bântuii pe vecie, și poate sunt o lasă, o lasă pentru ca nu îmi pot înfrunta demonii dar tocmai ce m-am repus pe picioare și nu vreau sa ajung iar ca acum câteva luni. A fost cea mai grea perioada din viata mea.

  După ce am luat un taxi am intrat repede sa fac un dus rece. Am pierdut iar noțiunea timpului la mormânt.
  Stiam deja ca o sa întârzii pentru ca nu eram nici pe jumătate pregătită. Parul îmi statea în toate părțile, si machiajul parca nu stătea bine pe fata mea.

-Sa fiu a naibii! Strig frustrata.

   Am încercat sa îmi prind parul într-un coc frumos, măcar asa sa stea, iar la machiajul ochilor m-am rezumat la ceva natural dar strălucitor. Fata îmi era mai palida decât în mod normal la fel cum se întâmplă în fiecare iarna, de aceea urăsc anotimpul asta. Asta și poleiul.
    Ma priveam în oglinda și ma gândeam la cât de multe s-au schimbat la aspectul meu. Pe când anul trecut nu ma interesa ce purtam si arătam ca un copil, acum toată garderoba mea conține rochii elegante, de birou, costume și pantofi de toate tipurile. Ca firma sa fie de încredere trebuia sa par cineva în măsura sa dețină o asa firma.  Avand în vedere ca eu și Smith suntem proprietarii trebuie sa ne ocupam mai mult de partea publicitara, de organizare, profituri etc. Am oameni specializati care sa ma ajute cu modelele și colaborările de care am nevoie. A fost destul de greu sa facem oamenii sa aibe încredere în mașinile pe care le vindeam.
  Am luat un palton iar când am coborât o limuzina ma aștepta în fata clădirii. Trebuie neapărat sa îmi cumpăr o mașină. Black a rămas acolo și nu am avut curajul sa îl i-au înapoi.