Tu, Dulcea mea Greșeală

Capitolul 2

  Am învățat sa ma obișnuiesc cu durerea și dorința de a o avea. Nu am putut sa uit, a trebuit doar sa ma obișnuiesc. Știam cum e, cum e sa nu mai fie lângă mine, sa o visez dar sa nu o pot avea pentru ca am mai trecut prin asta dar acum...acum știu ca probabil am pierdut-o pentru totdeauna. Am încercat, am încercat sa o găsesc dar nu am reușit, e ca și cum a dispărut undeva unde eu nu am acces, nu am cale libera și asta m-a consumat mult timp.

  Și nu sunt genul de bărbat care sa renunțe pentru ca dacă renunti înseamnă că nu ți-ai dorit cu adevărat acel lucru. As vrea sa știu măcar dacă este bine, daca mai este atât de furioasa pe mine, dacă și-a urmat visele,dar pot decât sa sper.

  Doar când ma gândesc ca timp de doi ani jumate tot ce am făcut a fost sa caut o modalitate de a o găsii, sa caut răzbunare? Sau poate doar aveam nevoie de iubirea ei? De ea? Și am reușit, dar pierzându-și increderea pe care o avea în mine totul a degenerat. Nu as fi vrut sa treacă prin toate astea, am încercat sa o protejez de tatăl ei chiar dacă asta însemna că o voi pierde eu dar trebuia sa o protejez și de mine.
Ca orice alt om am demonii mei, poate nu a fost timpul potrivit pentru noi, ne vindecam amândoi prin problemele celuilalt și totuși obstacolele din viata noastră au reușit sa ne despartă. Probabil ea nu se mai gândește la mine, pe cine păcălesc, poate chiar și-a găsit un bărbat cu care sa își petreacă următorii ani de viata și doar gândul la asta ma face sa îmi pierd mințile.

  Am iubit-o, am iubit-o cu totul și încă o fac și o voi face pana când îmi voi da ultima suflare. Este femeia care m-a făcut sa simt altceva decât ura și tristețe, care mi-a dat viata. M-a făcut sa vad culori din nou, m-a făcut sa îmi doresc mai mult de la mine. De câțiva ani trăiesc gândindu-mă ca nu voi mai prinde ziua următoare, pentru ca a trebuit sa fac foarte multe lucruri pentru a supraviețui, cu mama care este bolnava și un tata care nu mai exista a trebuit sa reușesc de unul singur. Totul începând de la o cursa, de atunci am trăit crezând ca mâine voi pierde tot. Nu aveam mari interese decât banii pe care ii făceam și ea m-a făcut sa vad dincolo de asta.

-Va trebuii sa scăpăm de mașina asta. Spune Teressa uitându-se în curte.

-Nu. Black va rămâne la mine. Asa ne-am înțeles.

-Ethan, înțeleg prin ce treci. Și mie îmi lipsește dar faptul ca te-ai mutat în casa ei și ii ții mașina, asta nu te va ajuta sa treci peste.

-Nu am nevoie sa trec peste. Nu îți mai baga nasul în treburile mele Teressa, pot sa îmi port singur de grija.

A oftat și s-a dus în camera ei. M-am mutat aici pentru ca Josh stătea mereu cu Tess și nu aveam nevoie sa aud ce fac ei, iar alt loc nu am vrut. Pana la urma ce rost avea sa merg în alta parte dacă aici nu locuia nimeni.

  Am ieșit pe ușa și ma pregateam sa ma urc în mașină insa Adam m-a oprit.

-Trebuie sa vorbim. Îmi atrage atenția și mi-am dat ochii peste cap.

-Ce vrei?

-Am găsit pe cineva pentru mașină.

  Nervii începuseră sa pună stăpânire pe mine și sa fiu al naibii de nu ma abțin sa ii dau una în fața. În ultima vreme m-am înțeles bine cu el, m-a ajutat mult nu a fost atât de rău pe cât îl credeam dar uneori întinde limitele. Chiar dacă îl numesc prieten sunt în stare sa ii dau niște bătăi bune.

-Nu-mi amintesc sa am vreo mașina de vânzare. Ii răspund și când voiam sa plec m-a oprit.

-Te înțeleg frate, okey? Știu ca mașina asta are multa însemnătate pentru tine, dar și pentru mine are. Nu putem sa ne agatam de lucruri care nu o sa mai fie folosite, nu o sa ne ajute deloc.

-Am spus nu. Nu discut.

-Nici eu. Sunt sigur ca eu ar trebuii sa am ultimul cuvânt de spus. Sunt singurul care nu am mințit-o! Mașina asta va fi vândută cuiva de încredere și tu nu ai cum sa oprești asta.

  Am sărit peste el și am început sa ii aplic pumni din tot sufletul. Mi-am dorit sa fac asta din prima zi în care l-am văzut. A reușit sa o facă și el la rândul lui și mi-a spart nasul. O sa regrete!

  Când sa ii dau ultimul croșeu de dreapta Tess a intervenit între noi.

-V-ați ticnit la cap? Striga Teressa și el scuipa sângele pe jos. Am putut doar sa zâmbesc când am văzut capodopera.

-Decât sa incepi sa îți verși frustrările pe mine, gândește-te cum sa golești mai repede mașina. Maine voi venii sa o iau, dacă ai de gând sa faci ceva voi afla unde esti. Spune Adam și pleacă.

-Am crezut ca ti-ai revenit Ethan. Se pare ca încă nu ți-ai depășit demonii, chiar credeam ca ai reușit...

-Teressa, am spus clar ca mașina asta va rămâne la mine. Nu îmi place sa nu se asculte ceea ce zic.

-Aici nu mai deții puterea Ethan...macar o data fa ce este bine.

  A oftat și s-a dus înapoi în casa. De ce toată lumea insista atât de mult sa vândă mașina? Totul îmi pune semne de întrebare dar voi afla ce se întâmplă. Pana acum nu aveau o problema cu asta. Și se pare ca pe mine sar toți când defapt cu toții au greșit, toți i-am făcut rău nu doar eu.
Mașina asta știu ca este un lucru important pentru ea, pentru ca a fost prima mașina de curse și cu ea a câștigat tot. Aici sunt atâtea amintiri, eu doar încerc sa o țin în viata pana când va ajunge unde trebuie, adică la Serena. Acolo este singurul loc unde trebuie sa fie, nu pot sa cred ca ei chiar se gândesc sa îl vândă.

  Orice as face știu ca ei tot vor face ce vor asa ca am început sa îmi iau din lucrurile pe care le lăsasem pe acolo. Am nevoie de ceva de băut.

  Mi-an luat mașina și am mers la cel mai apropiat bar. Am luat câteva shoturi, pierzând pe parcurs numărul. Fiecare inghititura ma făcea sa uit, sa nu mai simt durere, doar asta mi-am dorit în ultimul timp.
  Încăperea începea sa se învârtă în jurul meu, acum cum voi ajunge acasă?

-Ethan?

  Mi s-a părut ca mi-am auzit numele și m-am întors brusc. Fierbeam de nervi când am văzut-o pe Emily Siclair. Ce naiba cauta aici?

-Unde îți este iubițica? Întreabă și am luat-o de gat, dar atunci când lumea și-a întors privirea la noi i-am dat drumul.

-Nu îndrăznii sa vorbești despre ea.

-Am întrebat pentru ca nu ar fi prea fericita sa te vadă aici asa.

  Părea serioasa și asta ma făceam sa ma gândesc la ce naiba vrea de la mine.

-Pleacă Siclair. Altfel voi face ceva ce voi regreta.

-Nu pot sa te las asa.

-Ce vrei de la mine?

-Vreau doar sa te duc întreg acasă. Haide.

  M-am opus însă a insistat pana când am zis ca trebuie sa scap de ea. Nu vorbeam cu ea, nu merita asta.

-Credeam ca te-ai lăsat de bautură. Îmi spune și încercam sa ma abțin sa nu fac ceva nesăbuit.

-Cum pe mine nu ma interesează ce faci tu, asa ar trebuii sa nu te intereseze nici pe tine de viata mea.

-Știu ca ai motive sa fi furios pe mine dar nu mai sunt ce am fost Ethan. Am făcut chestii pe care le regret pentru ca te-am iubit prea mult, știi și tu ca ești în stare sa faci orice pentru persoana pe care o iubești.

-Asculta la mine, doar pleacă. Nici eu nu mai sunt Ethan pe care îl știi tu, sunt mai rău decât atunci. Pleacă pana nu vei regreta.

  A oftat și a plecat atunci când am ajuns în fata casei.
  Un om ca ea nu se poate schimba, nu știu ce a vrut sa obțină azi dar eu ma bucur ca am reușit sa îmi țin mania în frâu. Mi-ar fi plăcut atât de mult sa îmi consum starea pe cineva.
Cum de am ajuns aici?