Tu, Dulcea mea Greșeală

Capitolul 18

     Dupa o luna in care tot ce am făcut a fost sa imi ignor sentimentele, ma aflu in fata spitalului împreună cu Ethan, Adam si Teressa pentru a ii reprograma operația.
     După noaptea aia totul a fost mult mai greu, pentru ca a trebuit sa fug de discuții. Regretul a fost sentimentul predominant si inconștiența mea.

  Au fost zile grele, in mare parte pentru ca Ethan s-a simțit foarte rau. M-am simțit atat de inutila pentru ca nu știam cum sa il fac sa treaca peste. Tot ce am putut face a fost sa ma rog. Situația in sine nu este una fericita, ma simt obosita. Stari de greata si amețeală sunt prezente de ceva săptămâni si tocmai ce am terminat de făcut analizele.

   Nimeni nu știe de asta, in mare parte pentru ca toată atenția a fost îndreptată spre Ethan. Cu totii suntem speriați dar incercam sa nu ii transmitem si lui asta.
  Dupa operația asta va trebuii sa ma îndepărtez, ii are pe ei. Nu este singur. Si stand mai mult nu voi face decat sa fie mult mai grea plecarea. Pe cine a-si pacalii, cum am putea sa fim prieteni?

-Domnișoară Garcia? Intreaba o asistenta si am tresărit.

-Da?

-Analizele dumneavoastră sunt gata. Doctorul va așteaptă in cabinet.

   Mi-am făcut curaj si am urmat-o.

-Buna ziua Serenity. Cum te simți? Întreabă doctorul atunci cand ma așez in fata lui.

-Obosita. Este totul in regula?

-Este o veste minunata chiar.

-Minunata? Întreb mirata, nu m-am așteptat la asta.

-Da, sunteți însărcinată in cel putin trei săptămâni. Felicitări.

  In momentul ala totul s-a oprit si speram din tot sufletul sa fii auzit gresit. Eu? Însărcinată?

-Poftim? Nu se poate, trebuie sa fie o greșeală.

-Sunt destul de sigur ca nu am greșit. Sunteți ok?

-Eu...am nevoie de putin aer. Va mulțumesc doctore. Spun ieșind cat de repede am putut.

   Cum se poate asa ceva? Cum voi putea eu sa fiu mama? Nu sunt pregătită, cum a-si putea sa ii spun lui Ethan ca sunt însărcinată cu copilul lui? Mai ales in situația de fata...cand nu stiu daca va trece operația cu bine, cand suntem mai mult decat separați. Nu a-si vrea sa trăiască fara o familie iubitoare.
  Am început sa plâng, rugându-mă sa nu ma vada nimeni. Nu pot spune nimanui, pentru ca nu stiu daca il voi păstra. Ma doare inima sa ma gândesc la varianta asta, dar decât sa il chinui...
  
-Serena? Se aude o voce din spatele meu si imi sterg repede lacrimile. Esti bine?

  Adam stătea in fata mea putin ingrijorat, cu ceilalți in spatele lui.

-Da. Deci?

-Intr-o săptămâna va merge in operație.

-Ma bucur ca s-a putut rezolva. Spun si ii zâmbesc lui Ethan, dar privirea lui nu imi exprima fericire. De ce nu pare bucuros?

-Vorbim acasa. Imi spune Adam si aprob.
  
  Am urcat in masini, iar eu împreună cu el am mers in apartament. Dupa ce ne-am făcut rapid un dus si eu am încercat sa imi revin, ne-am așezat pe canapea.

-Ma îngrijorează Ethan. Imi spune iar eu ma uitam întrebătoare.

-Ce s-a întâmplat?

-Cand a auzit ca se poate opera mai devreme nu a părut bucuros. Parca nu isi dorea sa se fii gasit un loc.

-Nu are voie sa gândească asa. In momentul asta trebuie sa lupte.

-Pe zi ce trece e mai rau Serena. Nu pare sa vrea sa isi revina. Boala pune stăpânire pe el si nu știu cat va mai rezista.