Tu, Dulcea mea Greșeală

Capitolul 5

  Maine este Crăciunul!

  Gândul asta de dis de dimineață m-a făcut sa sar la propriu din pat. Cum am putut sa uit de sarbotori!?

-Poți sa te calmezi puțin? Îmi atrage Smith atenția și îmi dau ochii peste cap.

-Nu! Magazinele vor închide curând și eu nu am cumpărat absolut nimic!

-Dar vom fi doar noi. Dacă mancam pizza eu sunt mulțumit.

-Cu siguranta nu voi manca pizza pana și în ziua de Crăciun.

  Am refuzat sa ii mai răspund la întrebări pentru ca ma agita și mai tare și nu aveam nevoie. Pe lângă mâncare și bautură, mai trebuie sa cumpăr cadouri. Chiar dacă vom face Crăciunul restrâns, mai sunt persoane cărora trebuie sa le cumpăr ceva, printre care și Adam.

**
-Chiar trebuie sa pleci? Îl întreb cu zâmbetul șters pe Adam care pregătea cina. Eram extenuata după cumpărăturile de azi.

-Nu face situația și mai grea.

-Nu vreau sa o fac, dar știi și tu ca este.

-Nu va mai fii, mai am nevoie de puțin timp.

-Timp pentru? Nu îți cer sa îți lași viata în urma Adam, nu ți-as face asta. Știu cum sunt lucrurile, știu ca altfel nu poate fi acum, dar nu am cum sa nu ma gândesc la cum ar fi fost dacă. Nici sa nu te gândești sa îți părăsești prietenii și familia.

-Știu ca nu mi-ai cere asta. Îmi răspunde zâmbind.

  Atunci a pus mâncarea pe masa din fata mea și ma privea fix în ochi.

-Tu ești familia mea, prietenii mei, lucrurile astea despre care vorbești, tu ești. Mama a plecat de mult, avea nevoie de timp sa își revină iar Teressa îl are pe Josh.

-II ai pe Chris, Alexander chiar și pe Ethan. Și ei sunt familia ta.

-Da Serena dar as prefera de o mie de ori sa fiu aici cu tine decât acolo uneori. Nu mai este la fel ca înainte. Fiecare și-a găsit ceva de făcut, ne vedem destul de rar. Cu Ethan ce mai stau pentru ca amândoi mergem la curse.

-Sincer, ma bucur ca v-ați apropiat. Cumva sunteți la fel în moduri total diferite.

-Tu ne-ai apropiat, dacă nu erai tu probabil nici nu ne salutam acum.

-Plecarea mea va apropiat. Și e okey, chiar este.

  A oftat dupa ce am terminat de mâncat. Totul a fost atât de bun, când a învățat sa gătească asa?

-Am ceva pentru tine.

  M-a privit surprins și am scos cutia din spatele meu.

-Ce e asta? Întreabă și zâmbesc.

-Cadoul tău de Crăciun. Dacă nu vei fi aici mâine, trebuia sa ți-l dau acum.

-Nu trebuia sa..

-Lasă prostiile. Vreau sa îl deschizi mâine, ok?

-Am și eu ceva pentru tine.

  S-a dus la bucătărie și a scos dintr-un dulap o cutie împachetata frumos.

-Sa o deschizi când te vei trezii sau după ce plec eu.

-Bine.

  Mi-a zâmbit și m-am dus în pat. Era deja destul de târziu, am ațipit imediat. Chiar dacă nu îmi doream, faptul ca l-am văzut mi-a adus o bucurie imensa, dar plecarea lui...plecarea  ma distruge pe interior. Urăsc situația asta, chiar este nedrept.