Tu, Dulcea mea Greșeală

Capitolul 8

- Am incercat sa iti spun! Striga Adam dupa mine insa nu ma opresc, nu o pot face.

-Nu pot sa fiu aici acum, ok?

-Dar echipa ta?

-Se distreaza fara mine!

   Am inceput sa fug, cat mai departe posibil, dar nu puteam sa nu ma gandesc la ce s-a întâmplat mai devreme.

Flashback

  Am incercat sa ma focuzez la drum, sunt doar eu si pista, cel putin asta trebuie sa cred acum.
  La a doua tura am simtit o zguduitura si am vazut cum cei din New York au incercat sa ma scoata din joc, dar nu mai sunt amatoarea aceea, stiu sa ripostez.
  Am intrat brusc si l-am facut sa se zdrobeasca de zid. Nu ma pot gandii la consecințe, nu imi permit asta acum.

-Poti sa o faci. Aud prin statie insa nu erau nici Smith, nici Jace nici macar Kira. I-am recunoscut vocea si lacrimi mi s-au scurs imediat pe fata.

  Teressa.

  Am apasat acceleratia si mai tare ceea ce m-a făcut sa ajung in spatele Californiei. Acum este acum.
  Am intrat cu toata puterea in el, am vrut sa fac asta, si m-a privit scurt in timp ce el mi-a facut acelasi lucru. Am dat puternic cu capul de geam si am început sa simt gustul metalic in gura mea. Sa fii al naibii!

-Serena nu o face. Striga Smith insa nu am bagat in seama.

  Am accelerat la maxim și cu toata forta din mine am lipit masina lor de margini ceea ce a facut sa scoata fum, iar eu am reusit sa avansez. Nu pot sa cred!

  Am trecut linia de finis, cu lacrimi in ochi, cu o durere si o ametela puternica. Dar am reusit, am castigat.

  Cand am coborât si m-am uitat in spatele meu l-am vazut cum ma privea zambind, de parca si-ar fi dorit sa castig. Nu se poate!

-Eu...Buna Serenity.

Am inghitit in sec si priveam in fata mea de parca tocmai vazusem o fantoma, insa nu era o fantoma, ci persoana care m-a dezamăgit cel mai tare în lumea asta.

  Ethan.

  Am incercat sa scot cateva cuvinte insa in zadar, asa ca am făcut ceva la care mereu m-am priceput. Am început sa fug, fara sa imi pese ca tocmai am castigat o cursa incredibil de importanta, fara sa imi pese ca o echipa ma așteaptă.
CE NAIBA CAUTA AICI?

End of the FlashBack

  Priveam soarele ce apunea in fata mea si incercam sa imi calmez respirația. Oare am un cosmar?
  Nu pot sa ma bucur ca am castigat, nu pot sa ma bucur ca l-am invins pe cel de neinvins, simt doar durere. O durere imensa ce nu vrea naiba sa inceteze. Nu credeam ca va fi asa, ca voi simtii totul atat de puternic si ca ma voi ineca atat de tare in lacrimi.

Auzeam telefonul cum suna insa nu voiam sa vorbesc cu nimeni, probabil si-au dat seama cu totii de ce am plecat, inca nu imi vine sa cred ca e aici. După atata timp in care am încercat sa ma vindec, după ce imi bagasem ideea ca nu il voi mai vedea in cap, a aparut. M-a salutat de parca era ceva normal, de parca nimic nu se întâmplase.

  Mi-am facut curaj si am luat telefonul in mana si am vazut o multime de mesaje de la Adam însă cel ce mi-a atras atentia a fost cel in care imi vorbea de o petrecere.

  Fix ce am nevoie, nu?

"Știu ca nu este momentul, dar se face o petrecere la vila lui Montreo in cinstea voastra. Trebuie sa te bucuri de castig, ok? Stiu ca ti-a fost teama ca vei pierde dar uite unde ai ajuns. Nu lasa pe nimeni sa strice ceea ce ai realizat azi. Echipa ta are nevoie de tine, iar mie imi este foarte dor de tine. Stii unde ne gasesti. "