Tu, Dulcea mea Greșeală

Capitolul 16

  De cand ne-am intors din New Jersey eu si Ethan nu am mai vorbit din fericire. Nu ne-am mai întâlnit pe coridor si asta ma liniștește. O singura data l-am văzut si cand m-a privit parea ganditor si neliniștit si recunosc ca sunt foarte curioasa ce are in minte.

  Cat am stat in camera lui am fost foarte tulburata si am plans. M-au copleșit toate emotiile de-odata, in special pentru ca totul era ca acum doi ani jumate. Lucrurile mele erau inca acolo si ma intreb de ce naiba nu a scăpat de ele.
  Am auzit o parte din conversația lui cu Eliza, peretii aia sunt atat de subtiri. Ma intreb de ce era asa de neliniștita pentru Ethan, ce are sa imi spuna atat de important. Insa eu nu o sa il intreb pentru ca nici macar nu vreau sa il vad in momentul de fata. Ma doare.
  Si nici curajul sa o intreb pe mama lui nu il am, mi-e frica de răspuns.

-Serena! Striga Tess scotandu-ma din gandurile mele.

-Scuze. Ce s-a întâmplat? E vreo problema cu noua masina?

-Nu, dar ești foarte pierduta. Esti bine?

-Da,ma gandeam la ceva si m-am pierdut.

-Cand o sa fii pregătită, imi poti spune ce te deranjeaza defapt. Ok?

  De ce ma cunaoste atat de bine?

-Nu am nimic de spus, serios. Hai sa ne concentram pe noul cumparator.

  Si cu siguranță nu am reușit sa fac asta. Gândul imi zbura in o mie de parti, noroc cu Teressa ca a facut o mare parte din munca.
  Chiar daca sunt de doar cateva zile aici, ea si Adam chiar m-au ajutat.

-Ar trebuii sa organizam o cursa pentru o strângere de fonduri. Pe langa ca am ajuta o asociație ne-ar face si o reclama foarte buna. Spune Adam care se invartea pe scaunul din birou.

-Si te-ai gandit la asta pentru ca?

-Recunoaște ca nu e o idee rea. In plus chiar vreau sa particip la o cursa.

  Si chiar nu e o idee rea, cum de nu m-am gandit la asta?

-Okey, si cine va participa?

-Oh, chiar ești de acord? Spune si începe sa rada dar eu eram destul de serioasă.

-Da, chiar ar fi de folos.

-Eu, Tu, Smith si Ethan. Poate si restul echipei tale care nu a mai putut participa la vechea cursa.

-Ethan? De ce ar participa el?

-Pentru ca, din pacate trebuie sa recunosc dar sa nu ii spui ca am zis asta, este cel mai bun inafara de tine.

-Pf.. 

   Da stiu ca e cel mai bun, dar ma va neliniștii teribil sa fie acolo.

-Gandeste-o pe plan profesional nu sentimental.

  Încerc dar daca va fii acolo nu știu cat ma voi putea concentra.

-Sa il anunti tu. Si sa i-a chestia asta in serios. Spun pe un ton ridicat.

   Am ieșit cu zgomotele de la tocurile mele ce rămâneau in urma mea si am urcat in Black.
   De ce tot ce fac in ultimul timp se duce in spre Ethan? Oare voi putea avea vreodată liniște?
   Am mâncat singura in oras si am încercat sa plănuiesc cursa asta data naibii. Atat de mult de lucru aici când in California totul s-ar fi rezolvat cu un telefon.

  Gândurile mele au fost întrerupte de sunetul unui mesaj pe care l-am primit.

"Ethan a refuzat sa participe la cursa. Am încercat, poate vom gasii pe altcineva.