Tu, Dulcea mea Greșeală

Capitolul 12

  Cuvintele Teressei imi stau pur si simplu pe creier de doua zile. Nu am mai iesit nici macar sa mai merg la munca, sa fac absolut nimic. M-am simtit moarta pe dinauntru si apreciez ca ceilalti au înțeles si m-au lasat in pace.

-Si acum ce voi manca? Spun revoltata in timp ce privesc frigiderul gol.

  Nu pot sa cred ca trebuie sa merg sa fac cumparaturi. Si sunt nevoita sa o fac pentru ca daca mai mananc puțin fast food voi vărsa.
Nici măcar nu ma interesează cum arat. Si chiar arat rau, pentru ca m-am privit in oglinda ceva timp si arat ca un om al strazi cel putin.
  Am incuiat usa, am luat sacul de gunoi si am mers spre lift. In timp ce asteptam  am simtit o prezenta in spatele meu. Curiozitatea nu m-a lasat asa ca m-am intors si am scapat brusc tot gunoiul din mana mea.

  Nu, pur si simplu refuz!

-Etha, stai sa te ajut. Imi spune Ethan care s-a aplecat dupa gunoiul meu in timp ce eu priveam cu gura cascata spre el.

  Ce naiba cauta aici??

-Ma descurc. Ii răspund pe un ton răutăcios si din greseala ne-am atins mâinile. Nu stiam cum sa fac mai repede sa plec si eram foarte agitata.

  M-am ridicat atunci cand am auzit ușile liftului deschizandu-se si am intrat. Spre ghinionul meu nici el nu a ezitat sa o facă.
Nu, el cu mine intr-un spatiu atat de inchis. Raman fara aer sau mi se pare mie? De ce e aici? Ce mama naibii cauta in complexul asta?

-Asa va fi de acum? Intreaba si incercam sa imi calmez frustrarile, si chiar erau multe. Dar nu ma ajuta cu nimic acum sa fac o scena.

-Nu, tu vei pleca. Nu te voi mai vedea si ne vom vedea fiecare de vietile noastre.

-Tot ne vom vedea atata timp cat suntem vecini.

  Daca aveam apa in gura in momentul ala ar fi ajuns peste tot pe peretii astia. Vecini?

-Vecini ai spus? Intreb cat pot de calma pentru ca nu vreau sa stie cât de tare tip in interiorul meu.

-Am primit un loc de munca bun si nu am putut refuza. Se pare ca vom fi vecini de acum inainte.

  O spunea cu atata fericire si asta ma scoate din sarite. A uitat ce naiba a facut?

-Sigur.

   Cine naiba il crede, pentru ca eu clar nu. S-a ivit sa gaseasca un loc de munca fix aici, dupa ce a aflat ca locuiesc aici, din toata lumea fix aici? Ma tare îndoiesc si simt ca imi va exploda capul in orice secunda dacă mai stau doar putin aici.

  I-am multumit lui Dumnezeu ca am ajuns in sfarsit si am mers cat de repede am putut spre cosul imens de gunoi al complexului.

  Cu ce am greșit atat de tare sa patesc asta?
 
  Stiu doar ca pe toată durata cumpărăturilor m-am gandit la metode de a il evita. La ce etaj sta? Sper ca nu stam pe acelasi hol caci altfel viata imi va fi un cosmar de acum.
  Acum, ajungand acasa stiu doar ca m-a ivit realitatea. M-a vazut in halul asta?? Si nu ca mi-ar pasa dar nu vreau sa creada ca sunt asa pentru ca ma afecteaza prezenta lui.

  Am iesit repede din apartament, verificand inainte sa nu cumva sa fie in zona si am mers fulger la Smith. Nu pot sa cred ca s-a ajuns aici.

-Nu o sa iti vina sa crezi! Strig atunci cand observ ca nu era doar el in camera, ci si Adam.

-Ce sa nu ne vina sa credem? Ma întreabă Adam in timp ce ma saruta pe frunte.

-Ethan s-a mutat aici!

-S-a mutat in cladirea asta? Intreaba Smith furios.

-Stiai? Il intreb si eu pe Adam la randul meu.