A Mea 2

Mici pasi spre o noua sansa?

Evans pov.
Am murit de atatea ori si am reinviat de fiecare data, crezand ca ea se va intoarce. Adormeam si ma trezeam cu ea in gand zi si noapte. Totul mi s a schimbat de atunci, de cand ea a plecat. Am sperat in fiecare zi, in fiecare bataie de ceas ca se va intoarce in viata mea si ca va fi din nou A MEA. O cautam peste tot, oriunde mergeam, o vedeam numai pe ea, in oricine. Nu am renuntat nicio clipa la ea si nici nu am de gand sa renunt. Doar gandul la ea, amintirile noastre, ma mai tineau in viata. Trebuie sa se intoarca, trebuie sa fie din nou A MEA. Acest gand mi a devenit dorinta, iar din ziua in care am revazut o si scop.
Iar acum e momentul să lupt pentru noi. Orice șansă, oricât de mică ar fi, va fi a mea si voi profita de ea.
Ma uit la ea si ma mir cât de frumoasa poate fi. Ea, atât de frumoasă, iar eu atât de prost. Atât de prost sa cred ca acel copil chiar e al lor. Atât de prost încât să renunț la iubirea mea pentru ea pentru a fi ea fericită. Poate sunt egoist dar vreau sa fie fericită, dar doar alături de mine. De noi, de mine si Lucas. De copilul nostru. Avem șansa la o familie fericită, iar pentru asta voi lupta din nou pentru ea, pentru ei.
-Custodia finala va fi dată amândurora. Va fi custodie comuna. Decizie definitivă. Iar copilul va trece pe numele tatălui său adevărat
Asta e. Asta e sansa mea. Soarta imi zambeste din nou. O voi recâștiga pe Smith si ne vom crește împreună copilul.
Thomas: Obiectez domn procuror. Copilul e pe numele meu de când s a născut. Eu sunt tatăl lui în acte!
Ahh, blondule, ia o ușor ca te nenorocesc oricum, da ia o ușor.
Eu: Degeaba esti tu tatăl în acte dacă eu sunt cel adevărat!
-Va rog sa incetati. Astfel voi schimba decizia!
Câteva secunde tac si ma uit la Smith. A fost al naibii de tăcută si liniștită. Nu i în sinea ei sa fie așa. Daca ma uit mai bine la ea e cam palidă, a fost așa tot timpul. Ce i cu tine Smith? Ce ai iubito?
Observ cum îl da pe Lucas în brațele blondului si vrea să se îndrepte spre ușa dar nu apucă să facă câțiva pași căci pică la pământ. În secunda doi sunt lângă ea încercând să o trezesc.
Eu: Smith? Smith trezește te! Iubito!
Thomas: Nu îi spune așa Evans!
Eu: Taci! Nu i momentul să o faci pe gelosul! Mama copilului meu e lesinata lângă noi si tie iti arde de gelozii!
Ma uit cu o ura la el si mi o iau pe Smith în brațe si plec din sala cu ea.
Rezistă Smith. Vei fi bine. Cu mine vei fi bine iubito.
Grăbesc pasul spre ieșire si imediat ce ajung la masina o pun cu grijă în spate.
De îndată ce ma urc la volan pornesc spre spital si ma uit din când în când la ea.
În mai puțin de un sfert de ora ajung intr un final la spital si de îndată o asistenta o preia pe Smith.
Se pare că ajunge si blondul cu Lucas în brațe.
Eu: Da mi copilul.
Thomas: De ce ți l aș da?!
Eu: E copilul meu!
Thomas: Tată nu e cine te face, ci cine te crește
Eu: Nu am avut ocazia asta! Mi s a luat dreptul asta!
Thomas: Si atunci de ce o amenințai pe Smith ca ii iei totul? Si fix tu esti ala care o duce la spital. Ce ai de gând Evans?!
Eu: Sa iau tot ce e al meu!
Thomas: Si ce e al tau ma rog?!
Eu: Alina si Lucas. Imi iau familia înapoi
Thomas: Asta sa o crezi tu. Ei nu sunt un obiect cu care sa te joci tu când vrei
Eu: Ei sunt familia mea! A mea!
Thomas: Dacă te mai voia înapoi, Smith iti spunea tot. Stii bine ca tu esti cel care a împins o la tot ce a făcut. Dacă vrei sa dai vina pe cineva. Da vina pe tine. Pentru ca tu esti principalul vinovat!
Vrând sa mai zic ceva sunt întrerupt de asistenta care iese. Si se pare ca încă odată blondul mi o ia înainte.
Thomas: Cum se simte iubita mea?
-A leșinat din cauza stresului, a panicii si lipsei de calciu. Va putea pleca acasă imediat ce i se va termina perfuzia.
Eu: O putem vedea?
-Doar o singură persoană
Eu: Merg eu.
De data asta i am luat o eu înainte blondului, așa ca o urmez pe asistenta care ma duce în salonul ei.
Când intru ma uit la ea si vad cât de liniștită. Când ma vede își întoarce capul.
Ma așez lângă ea si ii iau mâna în a mea dar si o retrage imediat.
Eu: Iubito..
Alina: Doar Thomas are dreptul sa mi spună așa
Eu: Smith..esti bine?
Alina: Voi fi bine doar dacă mi l vei lăsa pe Lucas. E foarte mic. Are nevoie de mine
Eu: Atunci stii ce ai de făcut
Imediat ce aude asta își întoarce capul spre mine si din privirile ei imi pot da seama că ma intreaba la ce ma refer.
Eu: Întoarce te la mine. Lasă l pe blond si întoarce te la mine. Mută te cu mine. Si tu si Lucas. Hai sa fim o familie
Alina: Cam târziu pentru asta Evans
Eu: Oferă mi sansa asta Smith. Te iubesc. Stii bine cât de mult te iubesc
Alina: Îl iubesc pe Thomas acum. Sunt a lui
Eu: Nu! Tu esti doar A MEA! ESTI A MEA!
Alina: Nu ridica tonul la mine Evans!
Eu: Imi pare rau Smith
-Ce se întâmplă aici?
Apare din nou asistenta de adineauri si se uita întrebator la noi.
Alina: Vreau sa plece de aici acest om. Ma stresează
-Domnule, va rog sa părăsiți salonul
Eu: Nu am facut nimic!
-Domnule, va rog sa părăsiți acum
Ma dau bătut si ies din salon dar nu înainte de a o privi din nou pe Smith si comunicându i din priviri sa se mai gândească la ceea ce i am zis.
Când ies dau imediat de blondul asta afurisit si ma îndepărtez de el fără a schimba vreo vorba cu el.
De îndată ce ies afară respir adânc încercând să ma calmez si abia de reușesc. Peste câteva minute aud niște pași ce se apropie de mine si când ma intorc o vad pe asistenta.
Eu: S a întâmplat ceva cu ea?
-Nu. Doar ma gandeam ca.. -zice în timp ce se apropie de mine-.
Instinctiv ma îndepărtez de ea si ma intorc în spital mergând glonț spre salonul lui Smith. Ma opresc la geam si privesc scena ce se derulează în fața mea. Blondul ce o ține strâns de mână pe Smith si în brațe pe Lucas.
Acest blond nenorocit sta prea mult lângă familia mea. Imi ține femeia de mână si baiatul meu în brațe. O sa schimb asta si cât mai repede cu putință.