A Mea 2

Adevărul

Alina pov.
Am crezut ca pot trece peste, pot sa uit tot ce a fost in trecut, tot ce a fost intre noi, dar mi e imposibil. Mi e imposibil cand trecutul se intoarce in prezentul meu si vrea un viitor, vrea viitorul lui. Mi e imposibil cand il privesc pe Lucas si il vad pe el. Stiam ca totul se va intoarce intr o zi impotriva mea si ca voi plati pentru tot ceea ce am facut , dar nu ma asteptam sa fie totul atat de devreme. E prea devreme. Iar acum tot trecutul meu se intoarce si imi prabuseste tot ce am construit pana acum.
Chiar acum soarta se răzbună pe mine si ma pedepsește în cel mai groaznic mod. Evans. Lucas. Tot adevărul s a aflat de mai bine de două săptămâni.
Evans a aflat tot adevărul acum două săptămâni iar în acest moment se răzbună pe mine. Încă imi aduc aminte momentul în care a aflat.
Flashback
Imediat ce l am alaptat pe Lucas aud telefonul sunând. Îl iau și vad ca e Thomas.
*Da iubitule
*Iubito, vezi ca o să vin târziu azi. E mult de muncă pe teren
*Bine iubitule. Ai grija de tine
*Și voi. Te iubesc mult Alina Smith
*Și eu te iubesc mult Thomas Moore
De îndată ce termin apelul îl las pe Lucas în patul lui și telefonul pe masă.
Am rămas singura acasa de mai bine de o oră de când Thomas a plecat la secție. Asa ca am timp pentru mine și fiul meu.
Ma îndrept spre bucatarie pentru a lua o cafea care să ma ajute, căci din zorii zilei e activ baiatul meu.
De îndată ce termin de preparat cafeaua aud soneria ușii și ma îndrept spre ea pentru a vedea cine e, iar atunci când o deschid rămân uimită să l vad pe Evans.
Eu: Ce faci aici Evans?
Nick: Vreau doar să vorbim Smith
Eu: În liniște dacă se poate. Doarme baiatul
Evans încuviințează din cap și îi fac semn să zică ce are de zis dar nu apucă căci plânsul lui Lucas îl întrerupe.
Eu: Scuze. Vin repede
Nick: Nu i problemă. Du te la fiul tău
De îndată ce îl aud zicând asta fug spre Lucas și imediat ce îl iau în brațe vad ca are febra și plânge încontinuu.
În încercarea de a îl liniști nu reușesc și ma apuca frica. Îl sun pe Thomas dar nu răspunde.
Nici nu realizez când ma învârt în cerc prin cameră până când nu vine Evans și imi spune acest lucru.
Nick: Ce se întâmplă?
Eu: Lucas. Are febra și nu se oprește din plâns
Nick: Hai la spital
Încuviințez și ies rapid din camera și Evans vine în urma mea.
Imediat ce iesim din casa și ne urcam în mașină, Evans pornește rapid spre spital.
Eu: Evans mai repede. Îi curge sânge, cred ca s a zgâriat
Evans ma asculta și calcă accelerația.
De îndată ce ajungem la spital o asistenta îl ia imediat pe Lucas.
După câteva minute aceeași asistenta iese și ne cere sânge pentru ca Lucas are nevoie de sânge fiindcă a pierdut destul de mult pentru vârsta lui.
-Ce grupa de sânge are copilul?
Eu: B3
-Aveti unul din voi B3?
Nick: Da, eu
-Va trebui să dați sânge
Am dat de naiba. Până aici mi a fost! Dacă se află ca Evans e tatăl lui Lucas?!
Nu am timp de asta acum.
Scutur rapid capul și imi aud telefonul sunând și vad ca e Thomas.
*Iubitule. Suntem la spital. Lucas, are febra și se pare că s a zgâriat și...si Evans îi dă sânge fiindcă au aceeași grupă.
*Ce caută Evans cu voi?!
*Nu i momentul să fi gelos Thomas! A venit să vorbim ceva dar nu a mai apucat căci i am auzit plânsul lui Lucas si am venit la spital si o asistenta ne a zis ca are nevoie de sânge. De aceeași grupă
*Bine, imi cer scuze. Vin imediat
Imediat ce termin de vorbim îl vad pe Evans cum iese.
Eu: L ai văzut pe Lucas?! E bine?!
Nick: Linisteste te, va fi bine.
Eu: Are 3 luni Evans! 3 luni! E mic!
Evans tace si se uita la mine, ca mai apoi să facă ceea ce nu credeam ca va face. Ma sărută. Mi a fost dor de gustul buzelor lui. Sărută la fel de bine ca ultima dată. Stop! Sunt cu Thomas. Mi am refăcut viața!
Rup sărutul si ma uit la el confuză.
Eu: Evans..sunt cu Thomas acum
Nick: Stiu. Dar nu m am putut abtine, si știi bine ca stiu cum să te fac să te calmezi
Eu: Mereu vei rămâne același modest
Evans zambeste si tot aceeași asistenta iese cu niște foi în mână.
Eu: Cum e copilul meu?
-Copilul vostru e mai bine. I a scăzut febra si sângele tatălui îi va face bine.
Imediat ce zice asta ne dă o foaie si pleacă.
Ai dat de naiba Alina Smith.
Evans se uita peste foaie si se întoarce spre mine.
Nick: Copilul nostru...Eu...eu sunt tatăl lui Lucas
Eu: Evans...
Nick: Stai așa, are 3 luni, plus sarcina. Un an. Si acum un an tu ai plecat.
Abia când realizează adevărul devine ușor nervos.
Nick: Nu pot sa cred ca m ai mințit! Mi ai ascuns adevărul! Mi ai ascuns faptul că am un fiu. Ca Lucas e fiul meu!
Eu: Fiul nostru
Nick: A, deci acum e fiul nostru?! Nu pot sa cred ceea ce ai făcut Smith! Cum ai putut? De ce nu mi ai spus?!
Eu: Te rog calmează te mai întâi
Nick: Cum sa ma calmez?! Cum?!
Thomas: Nu ridica vocea la femeia mea!
Nick: Femeia ta are copil cu mine!
Thomas se uita întrebator la mine.
Eu: A aflat
Nick: Stiu tot. Zice în timp ce arată foaia. Pentru asta ne vedem în instanță
Eu: Evans...nu mi lua copilul.
Nick: O să ți iau tot Smith. Așa cum tu mi ai luat mie tot ce am avut, cum mi ai luat adevărul si dreptul la fiul meu, așa o să ti iau si tie tot!
Eu: Evans. Te rog..nu face asta...
Nick: Ai avut atâtea ocazii să spui adevărul. E prea târziu acum Smith
End flashback
Chiar acum ne aflăm în fața sălii și asteptam sa fim chemați.
Nick: Ce e Smith?! Simti ca iti iei adio de la Lucas?
Thomas: Să o crezi tu Evans. Lucas rămâne cu ea
Eu: Cu noi.
Nick: Eu sunt tatăl lui Lucas!
Eu: Tată e cine te crește! Thomas a fost până acum lângă Lucas!
Nick: Din cauza ta! Tu ai hotărât asta! Tu mi ai luat dreptul de a fi tată! Și pentru asta iti voi lua dreptul de a fi mamă.
Eu: Nimeni și nimic în lumea asta nu ma desparte de copilul meu! Nici măcar tu Nick Evans! Nici măcar tu!
Ne liniștim în momentul în care din sala iese un domn ce ne strigă numele.
Evans intra mândru și orgolios primul iar în urma lui eu și Thomas care îl tine în brațe pe Lucas.
După minute bune auzim decizia:
-Decizie permanentă: custodia copilului îi va fi dată..