Internatul...(Luke Hemmings)

Capitolul 10

Am închis ușa de la camera mea și m-am trântit în pat.

Ce tocmai s-a întâmplat?

Luke mi-a zis că sunt drăguță? Oare? Sau doar glumea...

Ar trebui să intru la el în cameră să vorbesc cu el? Nu știu...

Mai bine citesc.

Sper că Luke nu se supără dacă îi împrumut o carte.

Mă dau jos din pat, și mă îndrept spre bibliotecă. Atâtea cărți... ce să aleg?

În timp ce mă uitam atent la titlurile din bibliotecă aud o voce dinspre geam.

"Mai bine citești Night School. Sunt cinci volume și sunt mai mult de adolescente. Le-a citit o fostă prietenă."

Nu este nevoie să mă întorc ca să știu cine vorbește.

" Ce cauți la geamul meu și de cât timp stai acolo? De fapt, cum ai ajuns acolo? Mă spionai cumva?"

" Nu crezi că pui prea multe întrebări? "

" De ce nu îmi răspunzi? "

" De ce pui atâtea întrebări? "

" Știam eu că ești un psihopat. "

" Nu sunt un psihopat!"

" Atunci de ce mă spionai?!"

" Mă asiguram că nu îmi distrugi vreo carte."

" De unde știai că urma să citesc? Dacă mă schimbam în pijamale? "

" Ar fi fost o mare plăcere să te urmăresc. "

"Tot un psihopat rămâi. Unul fără maniere."

"Fără maniere? Ce ți se pare că am făcut toată seara?" Mă corectează el cu un zâmbet răutăcios pe buze. De ce îmi place zâmbetul ăsta?

"Ai fost politicos. Și văd că nu mai ești. "

"Ba mai sunt. Doar când vreau. Așa sunt în general. "

" Ah! Deci în seara asta ai fost politicos intenționat? De ce?"

"Un psihopat nu răspunde la întrebări logice. "

" Bine. Atunci lasă-mă în pace."spun eu. Deja mă enervează. " Ai impresia că poti să te comporți așa frumos cu mine și să mă faci să mă simt....minunat, ca apoi să mă spionezi de la geam ca un psihopat? "

" Te-am făcut să te simți minunat? "

" Nici măcar nu mă asculți!!!"

"Ba da! Exact de-asta trebuie să te calmezi. Nu făceam nimic ilegal și nu te-am prins în alte ipostaze."

Mă prinde de braț și mă face să mă uit în ochii lui. 

"Nu am de gând să încep o ceartă. Vreau doar să fim prieteni, bine?"

Măcar atâta suntem. Sunt puțin dezamăgită, recunosc, dar mă trezesc că dau din cap că da.

" Și nu voi putea face asta dacă tu ești așa înțepată de fiecare dată când vorbim" mă tachinează el.

"Nu sunt înțepată! "

" Ba da!"

" Sunt doar.....atentă. "

" La ce?"

" La totul. Trebuie să am grijă ce fac, ce spun și ce problemele îmi cauzează alte persoane. "

Asta a fost cea mai nasoală explicație ever.

Se pare că nici el nu mă crede când îl văd că izbucnește în râs. Nu mă pot abține să nu râd și eu.