Internatul...(Luke Hemmings)

3. Am plecat de acasă

Șocată, am plecat din bucătărie și m-am închis în cameră. Nu știam dacă părinții mei au glumit sau nu. Dar după discuția noastră, era clar nu glumeau...

Mi-am dat jos botoşeii si, fără să scot un sunet, m-am suit în patul meu de lângă geam.

În timp ce mă uitam pe fereastră la luminișul de lângă casa noastră, unde mi-am petrecut toată copilăria, am simțit cum două lacrimi îmi cădeau încet pe față, urmate de altele pe care nu le puteam controla.

Un an departe de casă...de prieteni...de familie...oare ar fi bine dacă aș spune că vreau să mă duc...sau nu...
Un an la un internat...chiar daca este unul dintre cele mai bune internate este totuși... diferit... și plin de...necunoscuți.
Diferit.
Din experiențele pe care le-am avut știu că diferit e bine.

*****************

"Mamă, tată... m-am decis!"

"Da?! Foarte bine atunci! Spune!"

"Am decis că vreau să merg!"

Privirea de pe fețele părinților mei era indescifrabilă. Erau...supărați sau nu?

"Bine!" Mama îi aruncă o privire serioasă tatei și își continuă propoziția. "Trebuie să știi că nu te trimitem oriunde. Te vei duce la unul dintre cele mai bune internate din Brighton. O să îți placă. Tot ce vrem noi de la tine este să stai sub supravegherea profesorilor în cea mai mare parte din timp. Poți să ne suni când vrei tu și ai grijă să te distrezi!"

* * * * * * * * * * * * * *

Eram la aeroport. În spatele meu se aflau părinții mei cu două dintre cele mai mari valize pline cu lucrurile mele. În prima se aflau hainele, iar in a doua...necesitățile.

Pe durata întregului zbor am ascultat muzică și am citit.

La aterizare am fost avertizată că va fi mai frig decat in Florida, iar când am ieșit afară am avut impresia ca este februarie, nu sfârșitul lui aprilie.

Ajunși în aeroport, am fost întâmpinați de o doamnă destul de tânără, cu ochi căprui-verzi și un zâmbet cald. Mi-a plăcut imediat de ea. A spus ca o cheama Savanna Michel, dar m-a rugat să o strig Savanna. Ea le-a dat părinților mei mai multe detalii legate de internat, contact si altele apoi a spus că mă așteaptă la ieșire, lăsându-mă să îmi iau la revedere de la mama și de la tata.

Am încercat cât de mult am putut să nu plâng dar nu am reușit...sunt o persoană foarte sensibilă.

**********************

Am mers cu mașina Savannei timp de aproximativ o oră și jumătate, timp în care mi-a pus tot felul de întrebări gen: " Ce Îți place să faci în timpul liber? " sau " De ce ești așa tăcută? "

Nu sunt prea bună la făcut conversație și cred că și Savanna și-a dat seama de asta așa că a pus cele mai recente hitturi și am început să cântăm cât ne țineau plămânii.

Într- un final mașina încetini.

Am ajuns

Am aruncat o privire pe geam și chiar nu mă așteptam la o așa clădire...

*****************************
Heeeeeeeeeeeeeeeeey!
Gata și capitolul III!
V-am cam lăsat în suspans nu?
Sau cum glumește Hope uneori: în suspensie...
:-)

Vă mulțumesc pentru că mi-ați citit cartea până acum și vă rog să aveți în continuare răbdare cu mine.

Love u!
--Giulia