Internatul...(Luke Hemmings)

P

Luke's POV:

''Surprizaaaaaa!!!!!" imi confirma majoritatea internatului banuielile.

Ma intorc sa vad daca Hope stia despre prostia asta si o vad si pe ea confuza. O iau de mana si ne indepartam de sala de mese. Ne oprim in mijlocul holului.

"Ce ar trebui sa fac acum?" o intreb, sperand sa imi dea un sfat bun.

"Uite," imi spune ea, indreptandu-si spatele "Si eu am trecut prin asta la ultima mea zi de nastere sarbatorita, la 12 ani."

"La 12 ani nu e acelasi lucru ca la 18!" ii reamintesc putin disperat.

"Asculta-ma, te rog!" spune aruncand o privire grabita catre intrarea salii de mese. "Nici mie nu imi placuse ce s-a intamplat atunci, ok? Te duci acolo, ii saluti pe toti, le multumesti ca au venit, dupa care te asezi cu mine la o masa de 2 persoane. Ii lasi pe restul sa danseze un pic, mancam, aducem tortul, cantam 'La Multi Ani', privesti cum niste nesimtiti iti hotesc cateva cadouri, le iei pe cele ramase si plecam." face o pauza sa respire in timp ce eu rad si continua: "Suna bine?"

"DA!'' spun putin cam tare, o ridic in brate si mergem la 'locul crimei'.

O pun jos la intrare, ea isi aranjeaza rochia si intram. Norocul meu e ca lumea nici nu ma baga in seama. O iau pe Hope de mana si mergem la o masa de 2 persoane, asa cum a zis.

\(^.^)/

"Ei bine, planul tau merge perfect pana acum" ii spun lui Hope.

Si chiar asa e! Am salutat pe toata lumea, le-am multumit si si-au vazut de treaba lor: dansatul si barfitul.

"Ei bine, ma bucur!" imi spune ea zambind. "Vrei sa vezi ce ti-am adus?" ma intreaba, punand pe masa pungile de cadouri.

"Normal!" ii spun luand prima punga.

Primul lucru pe care il scot este invelit intr-o hartie de cadou cu imprimeu de scortisoara, ca restul cadourilor de la ea. I-o fi scapat ei faptul ca ii place ca miros a scortisoara ( bine, poate e si vina mea ca mananc orice cu scortisoara...batoane, ciocolata....si toate se afla din intamplare in camera mea...nu sunt obsedat...). Despachetez cu grija continutul, si observ ca este o poza intr-o rama foto. Dar nu orice poza: este primul nostru selfie, facut la o saptamana dupa prima petrecere cu ea. Era dimineata devreme, iar eu eram in sufragerie si am dat canalul de muzica prea tare. Ea a iesit suparata foc din camera, intr-un tricou larg, portocaliu si niste pantaloni scurti, negri cu stelute. Eu am inceput sa rad de felul cum arata si ea s-a suparat si mai tare. Adevarul e ca nici eu nu eram prea diferit intr-un tricou roz deschis si pantaloni scurti mov inchis. Pana pe la 8 dimineata am dansat si am mancat toate gustarile din bucatarie, ne-am jucat cu mancarea si ne-am batut cu apa. A fost cea mai tare dimineata. Si ma bucur ca am poza asta acum.

"PAMANTUL CATRE LUUUKE!!!!!" ma scoate Hope din transa, miscandu-si mana in fata ochilor mei si urland.

"Da...scuze...ma gandeam la ziua respectiva..."

"Am facut si eu asta pentru 2 minute. Numai ca tu nu ai mai fost cu mintea aici pentru vreo 5."

"Multumesc. Serios. Pentru tot." imi pun mana peste a ei.

"Si inca n-ai terminat de despachetat." incepe ea sa rada, rosind.

"De ce rosesti?" o intreb.

"O sa vezi tu..."

Urmatorul si ultimul lucru din punga este destul de mare si gros. Cam ca o carte gigantica. Incerc sa simt continutul si imi par niste carti....8 carti? Rup hartia si izbugnesc in ras: Hope mi-a dat toata colectia 'Insemnarile unei Pustoaice'...