Suspinele mele se auzeau ca un ecou in baia rece si intunecata. Inca stateam in acel dus, speriata. Ce naiba tocmai s-a intamplat?
Ma intreb de ceva vreme. Inca nu pot sa cred ca am vazut asa ceva. Am pus mana pe geamul dusului, sprijinindu-ma si ridicandu-ma cat de repede am putut. Inger fara aripi. Imi tot zboara prin minte cuvintele asistentei. Ce a vrut sa spuna? Am luat prosopul de langa oglinda sparta si am iesit din baie, tarandu-mi picioarele dupa mine. Inima imi batea asa ca m-am asezat pe pat, incercand sa ma calmez. M-am intins, gandindu-ma la toate lucrurile care mi s-au intamplat intr-un timp atat de scurt. Fara sa-mi dau seama, am adormit, doar in prosop, iar inainte sa intru cu totul in lumea viselor, am simtit cum cineva ma inveleste cu patura care era impaturita frumos langa pat, iar gândul mi-a zburat imediat la umbra care ma torturează.
***************
M-am trezit imediat cum am simțit razele calde ale soarelui peste pielea mea alba. M-am ridicat incet, frecandu-ma la ochii din cauza oboseli care s-a pus pe mine. Mi-am pus incet picioarele pe podea, pentru ca inca mai tremuram de la socul care l-am avut acum cateva ore, si m-am dus la dresing de unde am ales un tricou larg Nirvana, o camasa in carouri, rosie, blugi albastrii-deschisi si o pereche de conversi All Star albi. M-am imbracat repede, si mi-am luat laptopul in brate, in timp ce ma indreptam la bucatarie. Mi-am pus un bol cu lapte si cereale si am inceput sa mananc in timp ce am deschis laptopul, intrand pe Google si apasand pe casuta de cautari. Am tasta rapid ''Umbre care te urmaresc. Povesti reale si ingeri fara aripi.'' M-am gandit ca poate voi primi niste raspunsuri dar am fost total dezamagita cand am vazut ca imi dadeau niste lucruri total diferite de ceea ce doream sa aflu. M-am infuriat si am sarit de pe scaun, ducandu-ma in camera de unde am luat haina mea lunga si neagra. Am iesit pe usa si am coborat scarile cat de repede am putut, la ultima treapta inpiedicandu-ma si aproape cazand. Nu am bagat de seama si mi-am indreptat atentia catre usa de la intrare. Am vrut sa ies, dar cand am dat sa incui, mi-am amintit ca nu am luat cheile. Am intrat repede inapoi, cautandu-le pe bolul de pe masuta de langa usa. Nu erau acolo asa ca am intors casa cu fundul in sus pana le-am gasit. Erau sub canapea si a fost cam greu sa le scot de acolo, aproape imposibil, pentru ca erau bine ascunse acolo si nu aveam o forta atat de mare incat sa ridic canapeaua. Practic, am forta unui copil de 6 ani si nu ma mandresc cu asta. Ar trebui sa mai fac sport din cand in cand. Pana le-am recuperat, a durat 45 de minute ceea ce m-a facut mai nervoasa pentru ca era duminica si inchidea la 15:30 la biblioteca orasului si aveam ceva de cautat pana gaseam ceea ce doream. Era ora 13:00 si am fugit cat de repede am putut pana acolo, inchizand si usa cu cheile in urma mea. Aveam sa fac 30 de minute pana acolo asa ca am luat un taxi. Cand am ajuns, i-am dat banii si am iesit in graba din automobilul care m-a condus pana acolo. Am intrat repede si am inceput sa caut printre miile de rafturi cu carti vechi si pline de praf. Ma uitam atent, incercand sa nu scap nimic din ochii, pana am dat peste ceva. Mai bine zis, cineva.
- Oh, imi pare rau, nu te-am vazut, am spus uitandu-ma in sus. Doi ochii negri am surprins, uitandu-se atent la mine. Era un baiat, unul frumos si misterios. Era inalt, muschii lui vazandu-se vizibil prin tricoul alb cu desene ciudate pe el. Avea tatuaje pe ambele maini si tinea in una cateva foi. L-am studiat atent, la fel cum facea si el cu mine. Avea parul brunet si ciufulit, ca si cum deabia s-ar fi trezit, putina barba, ca si cum nu s-ar fi ras iar fata-i era bine conturata de un maxilar. Simteam ca il cunosc, dar nu stiam de unde.
- Nu este nimic, a spus el incruntat, vocea lui facandu-ma sa ma cutremur, era inspaimantator. Ceva imi spunea sa nu ma aproprii dar nu am bagat in seama vocea din capul meu. Vrei sa te ajut cu ceva? Am observat ca incerci sa gasesti ceva, a continuat amabil.
- Lucrezi aici? am ridicat din sprancene uimita.
- Am fost fortat, a spus el nervos. Am incercat sa caut un motiv, ca sa plec de langa el. Nu imi emana un aer prea dragut.
- Uite eu...am incercat sa spun dar am fost intrerupta de el.
- Sunt Zayn, a spus ridicand mana dreapta. Am strans buzele, ramanand nemiscata. Nu vroiam asta.
- Cassandra, dar prefer Cassie, am spus dand mana rapid cu el. Fata lui s-a schimbat si a continuat.
- Ce cautai? ma intreaba curios.
- Nu sunt sigura, am zis cu mintea in alta parte. Niste povesti sacre despre ingeri pe pamant sau umbre sau ceva de genu'. M-am uitat la el, vazand cum un ranjet inspaimantator s-a intiparit pentru scurt timp pe fata lui.
- Sigur, urmeaza-ma, a zis dupa care a plecat. M-am fastacit pe loc de cateva ori, neavand incredere dar pana la urma l-am urmat. L-am văzut uitându-se încruntat si atent la un raft cu mai multe cărți care ziceai ca mai aveau puțin si se rupeau, erau mai vechi ca celelalte.''Poftim'' a continuat ținând in mâini o carte foarte groasa si prăfuita pe care mi-a intins-o. Am luat-o in ale mele si am suflat puțin pe ea, făcând praful sa se împrăștie in aer. Am inceput sa tușesc, murmurând un simplu "Mulțumesc" si îndreptadu-mă spre o masa. M-am așezat pe scaun si am deschis cartea ce părea antica la prima pagina. Pe aceasta era tiparit cu litere perfect scrise de mana ''Oameni blestemati''. Pielea mi s-a facut de gaina si am regretat imediat ceea ce i-am cerut sa imi dea. De ce mi-a dat o carte pe care scria ''oameni blestemati''? De ce nu este o carte simpla cu povesti false pe care sa le cred numita ''Aripi'' sau ''Tu poti fii unul dintre ei''? Un fior mi-a trecut pe sira spinarii si am ridicat capul din carte, regretand. Era el, intr-un colt sumbru. Am inceput sa tremur si ochii sa imi lacrimeze. Nu pot fii lasata in pace macar 2 ore? Nu l-am bagat de seama si am continuat sa ma holbez surprinsa la cuvintele inscriptionate pe prima pagina. Nu era nimic interesant, erau doar niste povesti, cu oameni, care au murit toti pana la urma. M-am incruntat iar si m-am uitat la ceas. Au trecut 40 de minute si tot nu intelegeam de ce mi-a dat aceasta carte. M-am ridicat de la masa, cautand prin rafturile uriase acelasi baiat de acum o ora. Cand l-am vazut, m-am indreptat spre el, dar , vorbea la telefon. Am incercat sa ma apropii cat de mult posibil si am putut auzi putin din ceea ce vorbea cu aceea persoana.
''Da Liam, ea era...am vazut-o si era foarte frumoasa.
Da, m-a intrebat de o carte si cred ca stiu la care se referea, era confuza si speriata. Nu, desigur ca nu i-am dat jurnalul, ma crezi atat de prost?
Da, ea era. Cassandra o chema. Stiu, acelasi nume si semana leit cu ea.
Sigur, te astept, am lasat cheia pe birou, da aici, jurnalul e la subsolul biblioteci. Grabeste-te.''
Despre ce carte vorbea? Cu cine semanam?...Numai intrebari se invarteau in capul meu dar, aveam de gand sa aflu despre ce este vorba. Am fugit repede la bibliotecara, spunandu-i ca un copil a rupt o carte. Imediat cum a plecat, m-am dus in spatele biroului ei, vazand o cheie ruginita printre toate celelalte de pe masa. Am luat-o pe aceea si am inceput sa caut subsolul incercand cat mai posibil sa ma ascund de Zayn si bibliotecara. Ma invarteam in biblioteca printre rafturile pline de carti acoperite cu 3 straturi proaspete de praf. In cautarea mea neincetata, m-am impiedicat si am cazut din cauza covorului ridicat. Cand am dat sa ma ridic, am pus mana pe covor, simtind un lacat mic. Incet, m-am uitat in stanga si in dreapta, nimeni nu era. Am dat covorul la o parte vazand o usa in parchet. Am luat micutul lacat in mana, vechimea lui observandu-se de la departare. Am pus cheia in el, invartind dpre dreapta de doua ori. Dupa ce am auzit un mic ''click'' l-am desfacut. Am deschis cu grija usa, pentru ca scartaia. Am vazut o scara in intuneric, asa ca mi-am aprins telefonul, coborand incet scarile care mai aveau putin si se rupeau.
- Locul asta nu prea a mai fost vizitat de multa vreme, am soptit eu, observand panzele mari de paianjeni si praful. Am tusit in cet, pentru ca nu preferam praful si m-am uitat in sus, vazand o ata mica. Am tras de ea, imediat, becul din tavan incepand sa palpaie. Ma intreb de cand nu a mai calcat cineva pe aici. Am observat intr-un colt multe cutii si carti aduse. Oare, care e cea pe care o caut? m-am intrebat, indreptandu-ma spre acel colt. M-am uitat mai atent, nimic care sa imi fii atras atentia. M-am intors, era doar o camera cu niste cutii si carti neinsemnate, nu aveam ce cauta acolo. Am pasit pe prima treapta, scartaind din cauza greutatii mele. M-am intors sa sting lumina, dar am observat ceva, ceva ce nu era in camera cand am intrat, o carte. Era asezata pe jos, in mijlocul camerei si imediat, m-am indreptat spre ea...
******
Hei...stiu ca nu am mai postat de foarte mult timp, dar nu am mai putut. Chiar nu stiu cum sa imi cer scuze pentru aceasta intarziere dar nu am mai avut idei si nu incerc sa caut o scuza, sau ceva de genu'. Chiar nu am avut nici timp, nici idei. Oricum, următorul capitol nu o sa vina pana la inceputul verii. Imi cer mii de scuze.
Capitolul nu este editat.
CITEȘTI
Dark (Harry Styles F.F.)
Korku- O umbra. O simpla denumire a unui contur creionat. Sta dupa tine neconditionat. Ziua, este in spatele tau pe asfaltul gri in timp ce razele soarelui te orbesc, iar noaptea, se pierde in abisul intunericului sumbru. O umbra este obisnuita, ca ori c...
