Dark Love II[✔︎]

Capitolul 8

Yoongi

Îți zâmbesc ușor, mângâindu te pe spate în timp ce încercam să îți alin suspinele de plâns.

Până la urmă îți iau chipul în palmele mele, ștergându ți lacrimile cu degetele mele meri, privindu te în ochii tăi negri ca un abis, ce erau acum roșii din cauza plânsului.

Aish..nu te suportam să te văd așa! Mai ales în această situație.

     — Iubito..nu mai plânge. Îi poți face rău lui bebe.

Își trase nasul iar cu o voce tremurândă îmi spune:

     — N-Nu înțeleg..D-De ce nu ești nervos? De ce N-Nu ma cerți că am lăsat alt băiat să ma atingă și m-a lăsat gravidă? D-De ce?!

      — Te iubesc atât de mult, încât poți să vii și cu o sută de copii la mine care nu sunt ai mei, eu tot îi voi iubi, pe tine, și pe ei. Pentru că sunt o bucată din tine. Iar tu ești a mea. Deci în concluzie, orice este din tine, și al tău, este și al meu.

Văd cum vrei sa plângi din nou dar îți întrerup suspinele când îmi lipsesc buzele de ale tale.

Eram prea informat de ele. Vroiam să te simt mereu, sa le gust.

Îmi era așa de dor ele, să le simt pe pielea mea.

Erau așa de moi..așa de perfecte. Pur și simplu devenisem dependent de tot ce ține de tine. Nu regret absolut nici o secundă.

Chiar dacă începutul nostru a fost mai ciudat, te voi asigura finalul nostru, va fi perfect si unic.

După un minut lung mă despart ușor din sărut având fruntea lipită de a ta, zâmbind ușor în colțul gurii când îți simțeam respirația cum se lovea de chipul meu.

         — Niciodată. Dar nici o dată, să nu mai plângi. Nu vreau ca ochișori tăi să plângă, îi iubesc prea mult și nu vreau să-i știu suferind.

         — D-Da..D-Dar, e-eu-

         — Shh, nu e nevoie să spui nimic. Haide acasă. Micuța noastă prințesa ne așteaptă.

          — Fiica ta și a lui Seulgi..nu?

O văd cum mimează un mic zâmbet, eu sărutând o din nou pe buze scurt îndepărtându ma puțin de ea.

            — Da, fiica mea și a lui Seulgi.

Spun vrând să văd cum va reacționa. Știam că e tristă, dar nu avea de ce. Curva aia doar mi-a dat un copil, nu aveam nevoie de nimic altceva de la ea.

Sper să ardă în iad în acest moment.

            — Oh.. păi..cred că sunteți-

            — Fericiți? Împreună? Ar fi vrut ea. Imediat după ce a născut o pe Eunji a murit.

            — Îmi pare rău..

Șoptește după își lasă capul jos. Aish, fata asta o sa ma ucidă cu vocea ei.

Mă apropii din nou de ea luând o în brațe stil mireasa.

O văd cum privise spre mine ușor confuză însă nu fac altceva decât să o sărut scurt ieșind din aceea încăpere.

EunMi

Îmi las ușor capul pe pieptul tău inhalându ți adânc parfumul bărbătesc de care îmi fusese atât de dor să-l respir.

Fiecare clipă departe de tine, a fost un iad pe pământ pentru mine.

Îmi duc ușor o mana in zona pântecului meu zâmbind trist. Chiar dacă nu era copilul său, și al dușmanului daca il pot numi așa..el..nu m-a pus să-l avortez.

Din potrivă..l-a acceptat. Nu cred că aș putea să-i mulțumesc îndeajuns pentru asta. Pentru faptul că m-a acceptat cu tot cu copilul lui Jungkook.

Se părea că avem amândoi copii diferiți. El cu Seulgi, eu cu Jungkook. Sper să îl avem și pe al nostru, căci nu mă las până nu îi dăruiesc si eu lui Yoongi un copil.

       — Știi..chiar dacă Seulgi a murit, tot sunt geloasă pe ea.

Șoptesc jucându ma pe pieptul tău cu degetele.
Îl aud cum scapă un mic chicot după mă sărută pe frunte.

       — De ce ai fi geloasă pe ea?

       — Pentru ca ea te-a făcut tata pentru prima oară. Eu aș fi vrut să o fac.

Șoptesc din nou, ascunzându mi chipul de tine. Într-adevăr am fost geloasă și încă sunt..

        — Nu trebuie. Și eu sunt sincer gelos pe Jungkook.. pentru că el a fost primul în viața ta și urmează să te facă mama..dar mă alina gândul că tu ma iubești pe mine, deci inima ta e a mea.

        — De când ai devenit tu așa mare poet?

        — De când ai intrat tu in viața mea.

Îmi răspunde zâmbind, vrând să îi răspund înapoi dar îl văd pe Taehyung cum venise lângă noi avându l pe Jungkook pe umeri.

          — Cu el ce facem?

          — Du l acasă, îl voi rez-

          — Nu, stai. Yoongi, vreau sa vorbesc cu Jungkook când se va trezi..se poate?

Yoongi își îndreptă privirea privind spre mine confuz.

           — De ce ai vrea să vorbești cu el?

            — Yoongi..avem un copil împreună..nu îl poți omorâ. O fi el cum o fi, dar tot e tatăl copilului meu.. voi discuta ceva cu el doar.

Îl văd cum murmură ceva de neînțeles pentru mine, mai apoi aprobă printr-o mișcare a capului, eu zâmbind ușor.

             — Mbine. Dar dacă iar încearcă să fugă cu tine, îl voi împușca fix între ochii ăia.
 
              — Bine, bine așa facem.

Spun agățându mă de gâtul tău, sărutându te pe el, tu începând să mergi din nou cu mine ieșind din casă lui Jungkook, Taehyung fiind cu el în urma noastră.

Vreau doar să-i explic situația..