Dark Love II[✔︎]

Capitolul 17

EunMi și Yoongi se duseseră la spital alături de doamna No. Amândoi erau acum lângă ea, fiind pe de o parte și de alta. Cât timp EunMi îl privea rece pe Yoongi, acesta nici nu avea curaj să o privească în ochii.

Tot nu înțelese cu ce îi greșise dar știa că mai bine tăcea din gura pentru a nu o supăra pe fata, dat fiind faptul că mai era și însărcinată.

— Mă întreb ce vroia să spună...

Șoptise EunMi ușor tristă după îi luă mâna femei în a ei. O săruta ușor după privi spre chipul adormit al acesteia. Parcă o durea inima sa o vadă așa. Nu îi plăcea starea ei.

— Doctorul a spus că e o cădere de calciu..s-a consumat prea mult in ultima vreme..însă habar nu am de ce.

Îi răspunse Yoongi încă neavând curaj să o privească. EunMi îl privi urmând să izbucnească dintr-o dată în râs. Nu știa de ce dar i se părea foarte amuzantă fața lui în acest moment.

Yoongi își ridică și el privirea în sus privind confuz spre fata neștiind ce i se părea atât de amuzant de a apucat o dintr-o dată râsul..

— Ăm..am ceva pe față sau..?

— Ești așa de amuzant când încerci să te ferești de mine. Ești prea cute!

EunMi se ridică de pe scaun trecând lângă Yoongi începând să îl ciupească ușor de obrajii. Băiatul se uita cald și cu iubire in ochii fetei.

Îi era atât de dor de monetele ca acestea să se joace cu el. Profitând puțin de situație, o ia de talie si o așeză în poala lui. Îi sărută obrazul și spuse;

— Asta înseamnă că... suntem împăcați?

— Mmm..dacă îți ceri scuze.

— Dar nu am pentru ce să-mi cer scuze..

O strânse puternic pe fata în brațele lui având capul pe pieptul ei. Îi fuse extrem de dor sa o strângă in brațe cât putea el de tare.

— Aish, încă-

Un tușit o făcuse pe EunMi să se oprească din vorbit așa că imediat se dăduse jos din poala lui Yoongi observând că doamna No tocmai ce se trezise.

Îi apucase mana din nou urmând să o sărute. Ținea foarte mult la femeie, chiar dacă se cunoșteau de-abia De o lună. O considera mama de care niciodată nu a avut parte

— Doamna No..va rog spuneți-mi vă sunteți bine..

Șopti îngrijorată fata în timp ce pe obraji femei din nou începuseră să se scurgă lacrimi amare.

— Va rog iertați mă..

Șopti și ea începând după să le povestească tot, așa cu ultimile puteri pe care le mai avea deoarece Trebuia sa se elibereze de cea ce făcuse.

***

Yoongi și EunMi tocmai ce ajunseră acasă de la spital. Doamna No mai avea să stea acolo câteva zile pentru supraviețuire.

De această data, bruneta era cea care avea privirea în pământ. Îi era atât de rușine pentru că îl ignorase pe Yoongi timp de o lună doar pentru că fusese drogat de Jungkook..

Trebuia să știe că el niciodată nu i-ar fi făcut aia.. Trebuia sa aibă încredere în el când îi spunea că nu făcuse nimic, că nu își amintește nimic.

— Îmi..îmi pare rău.. pentru că m-am purtat așa de urât cu tine..

Își făcuse curaj să vorbească. Dar chiar și așa era foarte dezamăgită de ea... Pentru că începuse chiar să aibă încredere în Jungkook. Începuse să aibă încredere după tot ce îi făcuse. Dar acum avea să schimbe foaia.

— Yah..este în regulă.. măcar nu am murit prost și am aflat până la urmă motivul de eram ignorat.

Chicotise după o luase pe fata în brațe. EunMi imediat îi acceptă îmbrățișarea. Avea nevoie maximă de ea în acest moment. Totuși un tușit îi făcuse să le capete atenția

Acel tușit era Jungkook care o avea pe Eunji în brațe. EunMi privise cu ură spre el după se duse imediat să o i-a pe fetița din brațele sale.

Jungkook puțin confuz i o dăduse dar nu știa ce avea. Și ea dar și Yoongi parcă îl ucideau din priviri.

— Ce s-a întâmplat? De ce ma priviți așa?

— Mai..mai ai si tupeul să întrebi...am fost atât de proastă ca am avut încredere în tine!

Strigă EunMi la băiat după imediat plecă cu Eunji sus. Jungkook vruse să se ducă după ea dar Yoongi îl prinse de braț urmând să îl izbească de perete scoțând de la el un Gemat se durere.

— Ce faci?! Lasa ma sa ma duc după ea.

— Să te duci după dracu. Eu am zis sa te las să locuiești cu noi și tu ma droghezi, eh? Profiti de naivitatea doamnei No și i lui să-mi pună droguri în mâncare, eh?!

Se duse spre el apucându l de gât, străgând câte puțin de el.

— Vroiai să mă îndepărtezi de EunMi a mea..dar nu îți iese băiețelul. Nici în ziua de astăzi, după toate nu ai înțeles că e a mea!

— Yoongi..N-Nu am aer!!

Spuse Jungkook disperat simțind cum avea să rămână fără oxigen. Yoongi începuse să râdă străgând chiar mai tare de gâtul acestuia.

— Mori. Trebuia să te omor încă de la început.