Dark Love II[✔︎]

Capitolul 18

Yoongi până la urmă îl duse pe Jungkook pe un câmp. Vroia să îl ucidă de data asta. Nu mai avea scapare. Privea spre el care era un genunchi in fata sa, privirea lui fiind în gol.

Avea fata însângerata de la loviturile pe care i le dăduse Yoongi. Argintul era prea orbit de nervi pentru că din cauza lui, putea să râdă de EunMi a lui, cea ce el niciodată nu ar face așa ceva

Se aplecă la nivelul său luându l de par ridicându i capul pentru a se putea uita în ochii lui care erau mai mult goi.

— O ultima dorință înainte de mori? Ca să vezi că sunt băiat bun. Oricum ți-am dat prea multe șanse de a trăi.

— Vreau sa trăiesc. Pentru iubita ta.

Îi spuse aceasta în timp ce pe chipul său apărerea ușor ușor un zâmbet. Yoongi se enerva atât de tare încât îi mai dăduse din nou un pumn.

— Și în ceasul morții îndrăznești să poftești la ea?

— Voi pofti chiar și după moarte, Min Min. Ai să vezi, băiatul meu va afla într-o zi cine i-a omorât tatăl. Și atunci când te vei aștepta mai puțin o sa fi ucis chiar tu de el.

— Voi avea grijă, eu personal ca să dispari de pe fața pământului, să fi uitat și nimeni să nu fi aflat de tine.

Jungkook își dăduse ochii peste cap. Era oricum satul de amenințările lui Yoongi, chiar se obișnuise cu ele. Chiar dacă avea să moară în acest moment, nu regreta absolut nimic din ce făcuse.

Chiar dacă el avea să moară acum, sângele lui avea să meargă mai departe.

Yoongi îi puse pistolul în dreptul frunți, având degetul pe trăgaci fiind gata să îl apese.

— Mai ai ceva de spus înainte să mori?

— Fiul meu ma va răzbuna. Ai să vezi

Șoptise privind cu ură în ochii lui Yoongi care cască urmând să ia pistolul din dreptul frunți băiatului și să-l împuște în dreptul inimii.

Jungkook gemu de durere punându și mana in locul împușcat urmând să cadă la pământ sub privirea lui Yoongi care zâmbea.

— Să-ți mai dau un glonț? Oameni ca tine nu mor așa de ușor.

Spuse și îl împușcă din nou, Jungkook scoțând un alt gemat de durere. Cu ultimele puteri se uită din nou în ochii lui Yoongi spunând:

— Doamna No..este mama lui.. EunMi..

Șoptise înainte de ași închide ochii o dată pentru totdeauna.

Argintul rămase șocat când îi auzise ultimele cuvinte ale băiatului scăpând arma din mână. Nici într-un milion de ani...nu s-ar fi gândit la posibilitatea asta.

Dar totuși trebuia să se asigure că cele spuse de Jungkook erau adevărate. Privi spre trupul lui fără viață zicând:

— Dacă e adevărat ce ai spus.. păi ei bine, sper să ajungi măcar pe la poarta raiului, dar la câte păcate ai făcut, tot în iad ajungi.

Își luă pistolul de jos după le făcuse semn celor doi amici ai săi să scape de cadavrul lui Jungkook.

El imediat plecă spre casa sa fără să mai privească înapoi.

Ce nu știa el, era ca unul dintre ei, era un om de al lui Jungkook. Acesta scapă de ,, câinele" lui Yoongi după îi luă cadavrul și îl îngropase acolo unde îi fusese spus.

Jungkook știa că va muri, de aceea își,,planificase" un mic plan pentru că peste ani, băiatul său să afle de existență sa. Și cum știa că sângele lui îi curgea prin vene, avea să îl răzbune.

Totuși, mai erau mulți ani până atunci și nu se știa.

***

DUPA TREI LUNI...

Trecuseră trei luni de la moartea lui Jungkook, iar Yoongi într-adevăr aflase că cele două sunt mamă și fiică. Îi spusese și lui Taehyung care încă încerca să îi găsească mama surori sale.

Era atât de bucuros când aflase asta, vroia imediat să îi spună dar Yoongi îl oprise. Vroia să îi spună într-una moment cât mai special. Atât pentru ea dar și cât pentru doamna No.

Astăzi era ziua femei de care nimeni nu știa cu excepția lui Yoongi. Astăzi vroia să îi spună de EunMi, care acum era la grădiniță sa o ia pe Eunji. El insistase ca el să se ducă după ea, pentru că burtica ei crescuse destul de mult, ea fiind aproape în a șaptea luna a sarcinii.

— Bună ziua doamnă No, ce faceti?

Întreba băiatul zâmbăreț intrând în bucătărie la femeie care spală vasele.

— Oh Yoongi, spălăm vasele scumpule, tu?

— Hmm, mă gândeam că astăzi este o zi Foarte importantă.

— Ce zi?

Întreba femeia în timp ce ștergea cu farfurie de apă.

— Este ziua dvs. Plus am si o surpriză chiar.

Femeia chicoti ușor. Ea era prea bătrână pentru surprize, nu mai avea nevoie.

— Yoongi, la vârsta mea nu mai am nevoie de surprize.

— Dar trebuie să vină din clipa în clipa. Cum sa refuzați?

— Cum adică să..vina?

Acum e acum

Gândise băiatul zâmbăreț și se apropie de femeie care se simțea puțin agitată.

— V-am găsit fetița.

Spuse entuziasmat în timp ce bătrână scăpa farfuria pe jos din cauza uimirii aceasta devenind deci de cioburi..