Dark Love II[✔︎]

Capitolul 11

— Unde mă duci mai exact?

— Într-un loc cât mai departe de EunMi.

Îi răspunse simplu băiatul fiind atent la volan.

Jungkook își dăduse ochii peste cap când îi văzuse indiferența deși știa că în interiorul lui Yoongi era chiar un adevărat vulcan. Ar putea folosi asta contra sa sau..

Un mic Zâmbet îi apăruse în colțul gurii, tușind fals mai apoi zicând:

— EunMi vroia să stau cu ea. Nu ți-a spus?

— Nu îți merge cu mine, Jancuc.

— E Jungkook dar îmi fine. Tot ea o sa ma caute când se va naște copilul. Sau chiar eu pe ea. Doar nu crezi că îmi voi lăsa copilul pe numele tău, nu? Poate și pe mama lui..cine știe.

— Doar taci Jancuc. Taci dacă nu vrei sa te împușc acum, pe loc.

— EunMi nu ar fi prea bucuroasă dacă ar știi că iubitul ei, i-a lăsat copilașul fără tată. Accepta, Yoongi. Are sentimente și pentru mine.

Dintr-o dată Yoongi oprise nervos mașina privind cu ură către băiatul care îi zâmbea inocent. Știa că face asta pentru a se juca nu nervi lui, și la dracu, îi mergea prea bine.

Își trecuse limba peste buze, lăsându se pe spate începând să își maseze tâmplele pentru a îi mai trece din nervi și încerca să nu-l ucidă pe băiat care și-o cerea extrem de mult.

— Ce vrei ca să stai departe de ea?

— Nimic nu m-ar ține departe de ea. Plus, noi avem și o legătură. Tu ce ai cu ea? Hm?

— Ești obsedat de ea, Jungkook!

— Și tu ești Yoongi, recunoaște. Poate că sunt, dar suntem amândoi obsedați de ea. Ce ne-a făcut fata asta..nu? O copilă a reușit să inebuneasca doi bărbați. Amuzant, nu? Cum te-ai simțit tu in anii ăștia fără ea, așa mă simt si eu in acest moment. Așa că niciodată nu vei reuși să mă ți departe de ea.

— La dracu, și unde vrei sa ajungi cu asta?

Întrebă din nou argintiul nervos în timp ce Jungkook era opusul său. Relaxant si zâmbăreț ca planul îi merge ca pe roate.

— Să locuiesc și eu cu voi. Nu-i mare lucru. Și așa, nimeni nu se poate atinge de ea pentru că e însărcinată. Deci sunt băiat cuminte. Sa o împărțim.

Începuse să râdă când auzi propunerea Băiatului. I se părea extrem de amuzant ca el credea că ar împărți o pe EunMi cu el.

Vruse să zică ceva dar Jungkook din nou îl întrerupse:

— Înainte de a râde de propunerea mea, gândește te, că dacă nu avea sentimente pentru mine, acum eram mort. Nu i-ar fi pasat ca vom avea un copil amândoi. Dacă o ți departe de mine, va suferi fără să îți dai seama.

Îl apucase pe băiat de guler care avea un zâmbet larg pe față știind că Yoongi nu i-ar face rău din cauza lui EunMi așa că putea să se joace oricât dorea el cu nervi băiatului.

Vruse să-i de-a un pumn pentru ai șterge acel rânjet după chip dar renunță la idee și pornise din nou mașină de această dată spre casa sub privirea lui Jungkook care zâmbi mândru.

Yah Min Yoongi, te-a slăbit atât de mult EunMi, frate.

***

EunMi mai îmbrățișa o dată femeia ridicându se de pe patul său. Se simțea bine în preajma femei, confortabil chiar.

— Mă bucur că am putut sta cu dvs, sper să o mai facem cândva.

— Yah, scumpo dar nu îmi spune așa. Ce am vorbit noi?

Scăpase un mic chicot dând din cap.

— Ai dreptate eomma. Ne vedem puțin mai târziu, eu ar trebui sa ma duc sa o iau pe Eunji de la grădiniță.

— Ai grija.

Îi zâmbise ușor femei mai apoi ieșise din camera sa vrând să urce înapoi în a ei pentru a se schimba de haine si duce după Eunji dar îl văzuse pe Yoongi cum intrase în sufragerie în urma lui fiind Jungkook.

Confuză de prezența băiatului din spatele lui, EunMi se apropie de Yoongi vrând să zică ceva dar acesta o lua în brațe întrerupându i intenția de a vorbi.

— Ce căuta-

— Shh, îți voi explica de ce este aici, bine? Doar...stai așa..în brațe mele.

Îl bătuse ușor pe spate, sărutându l pe obraz fără să mai zică ceva.

Privirea îi aluneca pe Jungkook care privea spre ea având un zâmbet inocent pe chip. Imediat își feri privirea de a sa, ascunzându și fața în scorbura gâtului lui Yoongi.

Știa că vroia să se joace cu ea, și nu avea să se lasă pradă. Deja și-a bătut joc de ea cum a vrut în acești ani

— Iubitule, mă duc să ne iau prințesa de la grădiniță, da?

Yoongi privise în ochii fetei cu iubire când auzi cum îl numise pe el, dar și pe fiica sa. Dăduse afirmativ din cap, sărutând o scurt pe buze.

— Ai grijă te rog. M-aș fi dus eu dar nu vreau sa te las singura cu ăsta.

— Este în regulă, mă întorc repede. După ce vin vreau să-mi explici..bine?

— Bine...

Acestea fiind spuse EunMi se despărți din îmbrățișare urcând sus sub privirea lui Yoongi care o urmărea.

Jungkook se apropie de băiat luându l după gât, fiind la fel de zâmbăreț.

— Woah...ce iubita frumoasa avem, nu?

— Doar..ai putea să taci? Doar atât fă.

— Gata, gata șefu, nu vreau sa te supăr. Ca să știi, și eu mă voi bucura de atenția ei, nu doar tu.

După ce spuse asta, plecase de lângă Yoongi spre bucătărie.

Argintiul se duse și el spre canapea așezându se pe ea avându și Chipul în mâini.

— Doamne dă-mi răbdare, că putere dacă îmi dai l aș omorâ instant fără să-mi mai pese de nimic. O sa rezist câteva zile cu el pe cap, dupa voi scăpa o dată pentru totdeauna de ființa sa.

Atât de bipolara.. m-am gândit să o mai lungesc puțin cartea, chiar dacă aveam în plan să o finalizez. ಥ‿ಥ