Năpasta

Capitolul 1~Inceputul sfarsitului meu

Am fost aruncata intr-o camera intunecata,ca un gunoi. E clar ca asta sunt. Ma doare intreg corpul,probabil pentru ca nu am mai mancat de doua zile. Ma simt atat de nesigura pe mine,dar cum m-as putea simti?! Parintii mei au fost ucisi cu sange rece chiar in fata mea,iar eu probabil voi fi vanduta pentru organe sau ca dama de companie. Ce nu stiu ei e ca as prefera sa mor decat sa ma las atinsa de mainile atator barbati,asa ca daca se va ajunge atat de departe sinuciderea e cea mai buna solutie!

Dupa ore de liniste si singuratate,o femeie ,in jur de doua deci de ani intra in camera. Parul ei era de un rosu' aprins ce atragea atentia. Buzele ii erau sangerii. Era frumoasa! Foarte frumoasa. Corpul ii era foarte bine lucrat,si chiar daca nu incerca,parea eleganta. Privirea era una calda,i se putea citi mila in ochi. S-a apropiat de mine. S-a asezat pe podea,turceste,privindu-ma in ochi. Nu stiam ce ar trebui sa fac. Sa plang? Nu! Nu vreau sa par slaba! Dar chiar as vrea sa plang in acest moment. Am un nod in gat si abea pot respira. Mi-e frica.

-Numele meu este Jeneviv. Cum te numesti? Ma intreaba in soapta

-Crystal. Spun eu cu vocea sparta in miliarde de bucatele

-Frumos nume. Spune si-mi zambeste. Crystal,stii de ce esti aici?

Raspund dand din cap in semn ca „ nu",iar ea continua.

-Ei bine,parintii tai sunt morti,dupa cum stii,iar seful meu te-a luat sub aripa lui. Am dat sa spun ceva,insa aceasta m-a oprit printr-un semn al mainii. Lasa-ma sa vorbesc si dupa iti raspund la orice intrebare si iti explic totul. Am confirmat din cap. Acest om este foarte periculos si acum te detine. Poate face ce vrea cu tine. M-a trimis aici sa te pregatesc. Va fi o selectie. Nu esti singura in pozitia asta. Vei fi vanduta celui care plateste mai mult. Acum sunt mai multe categorii. Prima,ai putea fi vanduta sa satisfaci nevoile barbatilor. A doua,ca bucatareasa. A treia,ca menajera. A patra ca bona,depinde. Intr-o ora vor fi selectiile. Vei veni cu mine in camera mea. Vei face un dus,te vom pregati si,ei bine,norocul fie cu tine!

Norocul fie cu mine!? Nu sunt un obiect! Nu pot fi vanduta pur si simplu! Sunt o fiinta umana,am dreptul de a alege! Chiar daca eram terifiata de aceste ganduri,prin minte mi-a trecut afirmatia ei „Acest om este foarte periculos" si mi-am inghitit protestele. Am confirmat din cap si ne-am ridicat. Cum poate vorbi atat de lejer depre toate astea? I se par normale? Oare si ea a fost in pozitia mea?

Camera ei era una imensa. Patul avea lenjerii imaculate,iar culoarea peretilor era de un roz-alb. Totul parea atat de organizat si curat,iar eu stricam armonia. Purtam niste blugi negrii ,murdari, rupti, un tricou larg, visiniu si niste bocanci ce-mi fac piciorul sa para mult prea mare. Parul ca de abanos imi sta mai ciufulit ca niciodata,iar ochii imi sunt rosii de la atata plans. Sunt o adevarata epava!

Am facut un dus fierbinte,exact de asta aveam nevoie. Dar dusul nu a spalat si durerea din suflet. Nimic nu o putea face sa dispara. Ma privesc terifiata in oglinda,stau zeci de secunde fara a gandi nimic,dar apoi realitatea ma lovi din plin,ca un glont de gheata in suflet. Parintii mei sunt morti! Ochii imi sunt invadati de lacrimi usturatoare,iar respiratia mi se ingreuneaza. Pieptul incepe sa ma intepe,simt ca intreaga putere mi se scurge afara din corp. Ma trantesc pe gresia rece,incepand sa plang in hohote timp indelugat.

Cand am iesit,in camera am gasit pe pat o rochita alba,din dantela,foarte frumos croita. Se vedea cusatura facuta manual,fiecare detaliu dandu-i un plus de eleganta si finete. Si o pereche de sandale,la fel de imaculate ca intreaga incapere. Le-am imbracat si m-am privit in oglinda. Parul meu mult prea inchis la culoare facuse un contrast perfect cu tinuta angelica. Aratam chiar bine!

A intrat Jeneviv,tinand o bratara in mana. Pe acea bratara era scris numarul 5. Am privit bratara intrebatoare.

-Fiecare fata va purta o bratara. Veti sta intr-o incapere singure,iar cumparatori va vor privi din exterior si vor alege numarul. Va fi un fel de licitatie,decat ca voi sunteti operele de arta. Imi explica ea parca citindu-mi mintea.